Tirgoveţii din Piaţa Rovine – Craiova s-au obişnuit. La fel şi vinzătorii de la magazine. Numai oamenii străini de cartier mai fac ochii mari şi se opresc din mers cind văd ciinele-lup care merge ţanţoş in faţa stăpinului, ţinind in bot un coş din nuiele impletite. Işi stăpinesc repede primul impuls de a mingiia namila cu blană cafenie, care işi potriveşte pasul după cel al bărbatului mărunţel cu lesa in mină. Virful colţilor intre care stă inţepenit minerul coşului ii opreşte de la orice gest de afecţiune. Puma este insă paşnică. Se ţine măreaţă – aşa cum ii e şi numele – şi nu se uită nici in stinga, nici in dreapta. Doar cind Eugen ii comandă scurt şi autoritar, ciuleşte urechile şi se supune imediat.
Cu legumele şi verdeţurile sub nas
Puma este membru al familiei Mihăilescu de 11 ani. Adică de cind s-a născut. De cind era doar un gemotoc şi rodea tot ce intilnea in cale, a fost răsfăţata tuturor. Dar cu măsură, pentru că, imediat ce a mai crescut, a primit o educaţie potrivită cu statul ei de „domnişoară“ pursinge. A fost dată chiar la şcoală şi dresată după toate regulile.
Insă, cumpărăturile n-au a face cu nici o regulă sau comandă specială. Asta o face din plăcere şi n-a fost nevoie nici de profesori, nici de insistenţa stăpinilor.
„O vedeam mereu că, atunci cind mergeam la piaţă, ii plăcea să işi poarte singură lesa in gură. La inceput i-am dat să care o plasă mai mică şi, cind am văzut cit era de bucuroasă, i-am cumpărat coşuleţul ei special, fără de care nu plecăm niciodată cind mergem la cumpărături“, spune Eugen Mihăilescu, stăpinul Pumei.
Ceapă, cartofi, piine, verdeţuri, asta inghesuie Puma in coşuleţul ei pe care il duce acasă ca pe un fulg, dind mindră din coadă. Poate să care cam trei kilograme, dar stăpinii o menajează şi nu ii incarcă prea mult sarsanaua, astfel incit mersul la piaţă să fie o plăcere, şi nu o corvoadă. Insă, Puma este mai mult decit fericită să işi ajute „părinţii“. Dovadă că pină acum nu s-a văitat niciodată de dureri de măsele!
