Primarul din Radovan se pregateste de razboi. De o saptamina, el pune la cale o strategie de aparare in fata inamicului numarul unu al comunei, bondarul gras. Desi insecta respectiva nu este una periculoasa, un eveniment petrecut saptamina trecuta a inspaimintat intreaga suflare a comunei: bondarul durduliu aproape a omorit un om, intepindu-l de noua ori pe padurarul Iulian Nica.
Lupul albinelor – cum il mai numesc oamenii – s-a aciuat in padurea Radovanului de citiva ani. Impreuna cu citeva mii de frati, si-a facut cuib sub scoarta copacilor mai uscati. Hranindu-se cu albine – de unde si numele – si aflindu-se la oarecare distanta de sat, nu a constituit pina acum un pericol pentru om. De citeva saptamini insa, bondarul supraponderal a luat-o razna: a inceput sa atace oamenii. Primul caz mai grav a fost semnalat acum o saptamina, cind padurarul Iulian Nica a cazut secerat sub tirul intepaturilor: noua, si toate veninoase. Intimplarea nu ar fi avut atita importanta, daca padurarul nu ar fi avut treaba serioasa in ziua aceea: sa le dea oamenilor citeva carute cu lemne.
Din acel moment, Constantin Glava, primarul comunei Radovan, a instaurat stare de urgenta. Situatia cerea o solutionare grabnica, si asta deoarece sezonul rece bate la usa, iar satenii au nevoie de lemne. Avind nevoie de lemne, se duc in padure sa taie copacii – cei un pic uscati, numai buni de pus pe foc. Adica tocmai aceia unde se ascund bondarii-asasini. Deznodamintul – zice primarul Glava – este unul singur, nu-ti trebuie prea multa imaginatie. Ajungind la copacii cu bondari, pina la spital nu mai este decit o aruncatura de bat.
Sedinta mare la primarie si… „hotarire de consiliu“: din aceasta saptamina, fiecare satean din Radovan sa aiba in dotare un cearceaf, pe care sa-l ia cu el, in caruta, cind pleaca la taiat de lemne. Cearceaful trebuie sa fie prevazut cu doua gauri – pentru ochi. El se scoate la intrarea in padure si se pune pe cap, avindu-se grija sa stea strins pe linga corp, in asa fel incit sa nu lase aripa de bondar sa se strecoare pe sub el. Apoi sateanul poate merge linistit, cu securea la umar, sa-si ia lemnul de iarna. Si sa se intoarca acasa nevatamat si neintepat.
„Mai greu o sa fie cu caii, care se sperie repede de bondari, iar la intepaturi aproape ca innebunesc. Va trebui sa-i acoperim si pe ei cu cearceafuri“, spune Constantin Glava, facindu-si deja socotelile in cap pentru un stoc de citeva sute de kilograme de pinza, cu care sa inarmeze oamenii si animalele din Radovan.
