Cocosul Baubau, in Parcul „Poroineanu“

Parcul de Cultura si Odihna „Constantin Poroineanu“ este astazi o adevarata oaza de liniste si de verdeata pentru caracalenii infierbintati. Iar pentru cei care-i calca prima data aleile, un prilej de delectare. Si aceasta deoarece, in cei peste o suta de ani de cind boierasul mai sus numit a donat mosia intru fericirea concetatenilor sai, parcul a suferit nenumarate transformari trecute prin ciurul etapelor istorice cunoscute. Perioada de glorie a coincis, fireste, cu „epoca de aur“, cind s-au gasit suficiente resurse pentru a imbogati „cultura“ parcului cu piese rare de sculptura, cum ar fi busturile lui Tudor Vladimirescu si Constantin Lecca, dar si piese de rezistenta, majoritatea lasate sa fie intitulate de mereu inspiratul caracalean.

Tot in aceeasi epoca, s-a deschis chiar aproape de intrare restaurantul Progresul, pentru oamenii muncii veniti sa manince un mititel de 1 Mai. Respectivul lacas de „odihna“ a supravietuit pina in prezent, cu denumire cu tot, ca si lacul, dotat cu hidrobiciclete si barci, la doi ani o data vopsite proaspat.

Animalele din parc n-au avut insa aceeasi soarta fericita. Vorbim despre prima generatie de ursi, caprioare, pauni, care la evenimentele din ’89 au luat-o la goana, singure sau ajutate de binevoitori. In scurt timp insa, punctul zoologic a fost repopulat, chiriasii nou-veniti bucurindu-se de custi si de curti bine intretinute, chiar daca la inceput acestea au fost destinate altor specii. Dovada, un Bambi care are pe gard agatata denumirea de „berbec cu coama“. Lucrul acesta, desigur, nu poate fi adevarat, decit intr-o eventuala viata viitoare, cind caprioara se va reincarna in berbec, ceea ce la Caracal n-ar fi cu totul imposibil. Altele – specimene zoologice – nici nu mai poarta vreo denumire. Cum este … vietatea ciudata, neagra si cu mot, pripasita pe linga niste gaini coafate, care, efectiv, nu poate fi localizata nici in timp, nici in spatiul de origine si nicidecum in specie. Existenta citorva indicii – gheare, cioc, margele rosii – ne-ar putea duce totusi cu gindul la un alt fel de cocos… Greu de spus! In orice caz, ca este o specie rara de zburatoare, ori vreun accident al naturii, oratania urita de dupa gard este punctul de atractie al gradinii zoologice, lasind in urma si maimutele, si porcii de Thailanda.

Ce se mai poate vedea si face in parcul din Caracal e mult de scris, deoarece locul este o adevarata muza. Sa amintim doar citeva: banci – pe care se poate juca un campionat dur de septica; lacul, unde pescarii isi pot desfasura activitatea fara amenzi si cu galeti pline de caras. Totul, pentru delectarea caracaleanului ori a vizitatorului venit sa se minuneze la Caracal…