Se obisnuisera cu saracia. Primavara, cu o oala de dragavei isi umpleau toti sapte burtile. Iarna scoteau de la saltea cele citeva sute de mii agonisite de barbatul Mirelei din cintatul pe la nunti. El era singurul care muncea. Si ieseau iar in primavara, palizi si subreziti, dar inca pe picioare. In februarie, intretinatorul familiei a murit. Petrica si Maria si-au alinat cum au putut fata ramasa vaduva si si-au luat angajamentul sa-i creasca pe cei trei nepoti. Dar cu ce? De doua luni bat drumurile primariei, sa le scoata copiilor certificate de nastere in locul celor pierdute si sa isi faca dosar social. Au nevoie insa de un milion de lei pentru a plati taxele.
Locuiesc pe strada Brestei din Craiova, intr-o camera cu trei paturi. Petrica si Maria intr-un pat, Mirela si copiii, in celelalte doua. Carmen este cea mai mare. Are zece ani. Ar trebui sa mearga la scoala, dar a ramas acasa tot din cauza certificatului de nastere. Le-au ratacit pe toate trei, impreuna cu alte acte, in ziua inmormintarii. Atunci le-au vazut ultima oara.
Moartea barbatului Mirelei i-a luat pe toti prin suprindere si i-a ravasit de n-au mai stiut de nimic. Nu se asteptau sa moara, chiar daca sanatatea ii facea mereu feste si suferise, nu de mult, un infarct. Avea numai 29 de ani.
A fost greu sa faca rost de bani pentru o inmormintare crestineasca. S-au imprumutat de la vecini de sase milioane, cu gindul ca o sa-i inapoieze cind vor lua ajutorul de la primarie si alocatiile copiilor. Si-au dat seama ca au pierdut actele cind Mirela a incercat sa faca rost de un ajutor de inmormintare de la primarie.
„Cu banii de amenda ne-am lua piine cit pentru o jumatate de an!“
„Nu putem sa facem nici dosarul social. Nici alocatiile copiilor nu le mai primim. Nu stiu ce sa ne facem. Am fost la primarie sa scot alte certificate de nastere si mi-au spus ca trebuie sa platesc o amenda de 505.000 de lei pentru fiecare copil. Au spus ca nu se poate altfel. Ne ingreuneaza cu taxele astia mari, cind noi nu avem nici citeva sute de mii sa cumparam piinea pe o luna“, se plinge Petrica Gheorghe, bunicul celor trei copii.
Barbatul are 51 de ani si a muncit ani buni pe santier. A fost dat afara si de atunci nu a mai gasit nimic de lucru.
„Nevasta-mea e casnica. A avut grija de copii si a stat mereu acasa. Tot asa si fie-mea. Unde sa se duca, daca are acasa copii de patru si sase ani? A avut patru copii, dar o fetita i-a murit la citeva luni de la nastere“.
Membrii familiei Gheorghe se agata cu disperare de ideea ca salvarea lor este in milionul de lei ce le sta in calea obtinerii certificatelor de nastere, si apoi a dosarului social.
„Vecinii nu ne mai dau nici un leu. Sintem datori vinduti. Nimeni nu ne ajuta. Primaria nu vrea sa auda de noi… Daca am face rost de milion, am mai avea si noi sperante sa mergem spre mai bine. Fara acte la copii nu facem nimic“.
Pentru unii, un milion de lei sint bani de buzunar. Pentru familia Gheorghe, inseamna supravietuirea.
