„Fiecare melodie este o poveste care incepe cu «A fost odata ca niciodata…». Unu, doi, trei, patru… dans!“ Profesorul bate ritmul cu virful degetelor si urmareste cu atentie pasii de „cha-cha-cha“ ai micutilor. In oglinzile de pe perete, treizeci de siluete se unduiesc la unison, cu spatele drept, cu capul ridicat si privirea inainte. Asa cum i-a invatat domnul profesor. Asa cum au vazut la televizor ca fac „profesionistii“ in concursurile de dans sportiv. Chiar daca acum sint incepatori, vor ajunge si ei intr-o zi pe un ring de dans, in fata juriului. Deocamdata viseaza in fata oglinzilor, zimbind.
Clubul de dans sportiv din Craiova fiinteaza de mai putin de un an. De fapt, este impropriu numit „club“. Intr-o sala inchiriata la Casa Armatei, o mina de parinti cu initiativa isi aduc copiii de doua ori pe saptamina sa invete sa se miste frumos si sa iubeasca muzica. Daca ajung la performante, cu atit mai bine! Copiii au fost de fapt principalii „vinovati“ de infiintarea acestui club. Citiva dintre ei au luat lectii de dans de la o profesoara care, desi nu avea pregatire in domeniu, facea acest lucru cu pasiune. Suficient cit sa le insufle copiilor dragostea pentru acest sport. Ei si-au manifestat dorinta sa continue orele de dans. Asa au inceput cautarile parintilor. Pe actualul profesor l-au gasit prin intermediul Internetului. Lorand Ilyes a venit tocmai de la Reghin, impresionat de interesul parintilor si de pasiunea copiilor: „Am venit intr-un week-end, mai mult din curiozitate. Copiii erau destul de buni. La inceput tineam lectiile intr-un apartament unde se facea gimnastica recuperatorie pentru copiii cu deficiente. Apoi la Colegiul „Carol I“. In cele din urma, unul dintre parinti a gasit intelegere la directoarea Casei Armatei, unde exista o sala speciala pentru dansuri, si am ramas aici“.
De la hobby, la performanta
Paula Safta, mama unuia dintre copiii avansati, povesteste cit de greu a fost la inceput: „A fost destul de ciudat, pentru ca la noi situatia a fost cu totul atipica. De obicei, copiii aud de un club, merg acolo si isi descopera pasiunea pentru o anumita activitate. Catalin, baietelul nostru, si alti copii de virsta lui erau interesati, dar nu aveau club. Asa ca a trebuit sa il infiintam. De actualul profesor sintem foarte multumiti si vrem sa il pastram. Vine de la o scoala speciala de dansuri, din Reghin, are un fel exceptional de a-i face pe copii sa inteleaga ce vrea de la ei, iar rezultatele sint mai mult decit multumitoare“.
Datorita citorva parinti care au stiut sa vina in intimpinarea inclinatiilor artistice ale copiilor lor, in fiecare simbata si duminica, in sala cu numarul 227 din Casa Armatei, pasionatii de muzica si dans pot sa invete sa se miste in ritmuri de vals lent, vals vienez, quick step, tango, slow fox trot, cha-cha, samba, rumba, passo doble si jive. Initiatorii acestui „miniclub“ spun ca ii asteapta pe toti cei care le impartasesc dragostea pentru muzica si dans, indiferent de virsta. Lorand Ilyes spera ca, pentru unii dintre „invatacei“, hobby-ul se va transforma in performante la competitiile de gen din tara.
