Petre Delcea, de 15 ani, din Craiova, a fost retinut de pe strada joia trecuta, in jurul orei 8.00, de politistii de la Sectia nr.4 Paltinis. Acestia anchetau spargerea unui magazin de pe strada Doljului. Baiatul se indrepta spre casa unui prieten din Bariera Vilcii. Pe drum, Petre a cumparat o sticla de suc de la un magazin de pe strada Amaradia.
Cum de la magazinul de pe Doljului fusesera furate, printre altele, si doze din respectiva bautura racoritoare, politistii de la Sectia 4 au facut imediat legatura intre furtul anchetat si sticla detinuta de Petre Delcea. Motiv pentru care l-au dus la sectie, de unde Petre a plecat urlind de durere:
„M-au batut cu pulanul la palme si la talpi pina la sfirsitul programului ca sa recunosc fapta“
Petre povesteste cum, o zi intreaga, politistii de la Sectia nr.4 Paltinis l-au fortat sa recunoasca ceva ce nu facuse:
„De dimineata fusesem la fratele meu, care sta in Craiovita, pentru ca am avut treaba cu el. Ma duceam la prietenul meu, care sta in Bariera Vilcii. Pe drum, mi-am luat o sticla de suc la jumatate. Eu am vazut politistii la magazinul ala, dar mi-am continuat drumul. N-am mers prea departe, ca un domn a venit dupa mine si m-a intrebat ce fac, unde ma duc, de unde am sucul. I-am povestit, dar mi-a zis sa ma intorc cu el la ceilalti colegi. M-am dus. De acolo, m-au urcat in masina si m-au dus la sectie. Acolo, domnul Petcu Constantin, cel care venise dupa mine, m-a lasat in grija unui alt domn, Dicu, pina termina ei ancheta de la magazin. Am stat cu Dicu aproape o ora si ceva, timp in care am fost intrebat de viata mea, de familia mea, si sfatuit sa-mi recunosc vina.“
„Spune, ba, daca vrei sa te prinda Craciunul acasa!“
Politistii care se ocupau de cazul furtului din strada Doljului s-au intors dupa ora 9.00, insotiti de un alt baiat, care furase de la o scoala, cu ceva timp in urma, un calculator. Minorul isi recunoscuse fapta. Constantin Petcu, ofiter la Judiciar, a inceput interogatoriul, asistat de ceilalti colegi ai sai. Petre, socotindu-se nevinovat, a refuzat in continuare sa le faca pe plac politistilor, nerecunoscind nimic:
„Cum au venit, unul dintre ei s-a uitat direct spre sticla, la serie. A zis ca seria e aceeasi cu cea de pe sticlele care fusesera furate.
M-au jignit, m-au injurat de mama si mi-au zis sa ma gindesc bine si sa spun unde am fost noaptea. Dupa aceea, au plecat iar. M-au lasat din nou cu domnul Dicu. Cind s-au intors, au inceput sa-mi puna intrebari. Dupa un timp, si-au schimbat tonul. Petcu a luat catusele si mi le-a pus la miini. Le-a strins de abia mai puteam de durere. M-au injurat si m-au amenintat: <<Spune, ba, daca vrei sa te prinda Craciunul acasa! Te cercetam in libertate, da’ tu recunoaste, spune tot!>>. Dupa 20 de minute mi-au scos catusele si mi-au luat amprentele. Dupa aceea, Petcu a luat pulanul si mi-a dat cu el in podul palmei de vreo sase ori. Si m-a intrebat <<Vezi, ma, cum e?>> Un domn mai gras i-a spus lui Petcu ca nu cu ala se bate si a luat altul cu fier in el si mi-a dat in palma de vreo 20 de ori. Dupa aceea mi-au pus iar catusele si m-au lasat cu ele la mina un sfert de ora. Eu le tot spuneam sa mearga cu mine la magazinul de unde cumparasem sucul, dar m-au pus sa stau in genunchi pe scaun si mi-au dat cu pulanul in talpi, de nu mai puteam de durere!“
Anchetatorul sef i-a spus „hotului“ sa-l sune
Intr-un final, Petre a fost dus de politisti la magazinul de la care isi cumparase sticla de suc. Patronul magazinului, cel care l-a si servit pe copil in dimineata cu pricina, a recunoscut ca un baietel intrase in magazin dupa o sticla de suc, iar discutia client-vinzator, reprodusa de Petre, a fost confirmata si de comerciant. Numai ca acesta n-a putut spune cu certitudine daca acel baietel fusese Petre.
Dupa proba cu martori, minorul a fost din nou condus la sectie, unde a fost sfatuit sa-si recunoasca vina. De data aceasta, tratamentul a fost mai blind.
„Mi-au zis sa recunosc, ca e mai bine pentru mine. Mi-au dat o tigara, ba chiar s-au oferit sa-mi aduca si-o cafea. Ma batusera de nu putem sa-mi sprijin capul in palma, si ei voiau sa-mi dea cafea!?“
Se facuse ora 16.30. Pentru ca ziua de lucru se terminase, politistii au luat-o incetisor catre casele lor. In fond, era doar o zi de lucru ca oricare alta. Constantin Petcu a mai ramas citeva minute cu Petre, sa-i lase numarul de telefon, in caz ca ar auzi vreodata ceva de vreo spargere. A lasat copilul sa plece si-apoi a plecat si el.
„E biroul meu. Iesiti afara!“
Ofiterul Constantin Petcu a acceptat in prima faza sa ne explice cum a decurs ancheta.
„Minorul trecea pe strada si s-a oprit sa se uite la noi, in timp ce desfasuram ancheta. Avea sticla de suc in mina. Si cum infractorii se intorc intotdeauna la locul faptei, l-am luat la sectie pentru citeva intrebari“, povestea anchetatorul, surprins ca reporterii GdS stiau multe detalii ale evenimentului. Asta l-a infuriat pe Marian Berbecel, un coleg de la camera 5: „Cine sinteti voi, ca sa ne luati pe noi la intrebari? Cine v-a dat voie sa intrati aici? Aveti legitimatie? Aratati-mi legitimatia! Stiti ca trebuie sa cereti voie de la ofiterul de serviciu ca sa vorbiti cu cineva din sectie? Cine v-a trimis aici sa faceti ancheta? Iesiti afara! Acesta este biroul meu si eu va spun sa iesiti afara!“ Constantin Petcu a gasit astfel ocazia, sustinut de colegul sau, sa nu mai continue discutia cu presa.
