Pe nea Florea Chiriac l-am cunoscut la poarta casei sale din Macesu de Sus. Inalt, uscativ si cu o minte brici, batrinul ne-a primit cu incintare si fericit ca cineva, de la oras, se intereseaza de pasiunea lui de poet, pasiune care-l ajuta sa descreteasca fruntile consatenilor la un pahar de vin, dar si sa bage gilceava in casele oamenilor atunci cind rimele sint prea ascutite. Cine este nea Florica? Un fel de nea Marin al Macesului de Sus, autentic si nealterat de rigorile popularitatii.
„Vreti sa va fac o poezie? Apai nici broasca nu cinta pe uscat! Imi trebuie si mie un stimulent, acolo, si sa-mi lasati o clipa de gindire, ca nu pot sa fac versuri asa pe loc“, ne privi nea Florica cu uimire, scarpinindu-se in cap. „Da de unde ziceati ca sinteti? A, de la Craiova, de la ziar si ati aflat de mine… Si-ati venit sa ma vedeti. Hm…“, mormai nedumerit batrinul.
Asa l-am cunoscut pe Florea Chiriac, unul dintre cei mai celebrii tarani din Macesu de Sus. Faima batrinului nu a aparut asa, peste noapte, datorita vreunei averi fabuloase sau a unei cariere politice. Nea Florica are insa o calitate aparte. Este poet. Si nu unul care scrie versuri asa, la voia intimplarii, ci un epigramist cu experienta, pentru care cuvintul este o adevarata forta. Si multi se tem de limba ascutita a lui nea Florica sau de rimele cu tilc.
Poeziile lui nu au ca tematica lumea, universul, natura sau iubirea, muzele poetului fiind fiinte pamintene, in special consateni.
„Daca vine cineva la mine sa-i scriu o poezie despre cineva, apoi o fac. Ii spun sa ma lase pina a doua zi si apoi i-o duc. Daca am inspiratie, intr-o jumatate de ora pot sa scriu 50 de strofe“, spune cu mindrie „poetul“.
Este insa impropriu spus a scrie pentru ca rimele maceseanului n-au vazut niciodata coala de hirtie. Ele au ramas in mintea lui nea Florica, acolo de unde au si plecat.
Batrinul, ajuns acum la 70 de ani, nu mai tine minte chiar toate versurile pe care le-a scris de-a lungul unei vieti, dar cele „de suflet“ au ramas proaspete in memorie. „Nu le-am scris pe hirtie, de ce sa le scriu? Mi le-au inregistrat pe citeva la radio mai demult, cind ma duceam pe la bilci si le spuneam, dar in rest… Pai ce, vreti sa va spun o poezie!? Despre ce, despre oameni, despre fotbal? Hai, atunci, ca va zic una despre fotbal, pe care am facut-o mai demult! Dar e cam lunga…“, se codeste nea Florica.
Si incepe sa recite, declamind cu patos: „Lacatus si cu Piturca,/ Cu-ai lor noua pui de curca/ Facindu-si cruce cu dreapta/ C-un portar mai lung ca poarta/ Cu echipa in toata forma/ Au plecat la Barcelona/ La Barcelona e seara/ Incep stelele sa apara/ Steaua noastra in sfirsit/ Va juca acum cinstit/ Cu faimosii din Milan/ Ce nu dai pe ei un ban/ Ce e Gulit cu Van Basten/ Lacatus cu trupa noastra/ Va fi pentru ei pedeapsa/ Dar sa lasam vorbele goale/ Sa trecem la fapte reale/“.
Poetul lua o pauza, asteptind o mica reactie: „Asta este numai inceputul, nici n-am intrat in subiect. Ce m-a inspirat? Apoi declaratiile lui Iordanescu facute presei“.
N-a mai continuat poezia, trecind repede spre un alt subiect, tot literar si tot… scriitoricesc. „Talentul asta de a face versuri l-am mostenit de la tatal meu. Si el facea poezii“.
Necrolog in versuri sau oda la comanda
Consatenii lui nea Florica ii apreciaza talentul, mai ales dupa un pahar de vorba servit la circiumile comunale. Ca atunci i se dezleaga limba poetului si da drumul rimelor cu tilc. La viata lui, batrinul a facut si necrologuri in versuri si poezii de nunta, dar cu timpul a renuntat:
„Am facut una odata, la moartea unei femei, dar mi-a zis parintele ca nu-i bine si atunci am renuntat. La nunti nu mai fac ca nu mai pot sa ma duc. Ma invita oamenii, dar daca n-am dar de dus… Le mai trimit si eu mirilor acolo, o mica atentie, un vin ceva, atunci cind am“.
Desi majoritatea consatenilor se regasesc in poeziile lui nea Florica, numai pentru actualul primar batrinul nu a gasit nici o rima. El spune ca nici macar n-a cautat: „Pai cum sa fac asa, daca nu mi-a dat comanda?! Daca-mi spunea ii scriam si lui una. O sa ma gindesc, da nu o sa scriu numai de bine, o sa scriu asa un fapt ce mi s-a intimplat cu dumnealui“.
L-am lasat pe nea Florica sa se gindeasca la o poezie dedicata primarului, nu inainte de a mai asculta citeva versuri… de actualitate locala: „Povestea cu ghinion/ Ce crezu sa-mi faca nepotu-mi-o Ion/ Coboram in vale cu umbrela de ploaie/ Si striga la mine Costica a lu’ Nae/ Si striga Costica: „Ba, nea Florica!/ Sa spui un cintec, o gluma sa spui!“/ Sa spui ca sa ma asculte si fratele lui/ Oprise masina de culoare verde,/ Iar eu luam o bere, jos, pe iarba verde./ Si le spui povestea una dupa alta./ Dar ea, masina, pleaca la Sapata“.
Iar masina noastra a luat drumul Craiovei.
