Baba Hapan vrea sa sara… gardul

Maria Hapan din Vela a facut 80 de ani si se plinge in primarie ca i-a facut degeaba. Sanatoasa nu a fost ea niciodata, dar de citiva ani, de cind i-a murit mosul, s-a prabusit de tot.

In casuta de la marginea cimitirului a trait cu omul ei vreo 30 de ani, timp in care nu s-a gindit sa-si faca acte de cununie. A zis ca nu o sa-i tina impreuna hirtia de la primarie, iar acum, cind a ramas singura, a vazut ca hirtia era buna, ca-i aducea o pensie de urmas.

Dar daca nu a fost sa fie n-a fost. De cite ori ii este foame, isi ia cele doua ciomege si pleaca de dimineata la primarie. Dupa citeva ore de mers tiris-grabis se propteste de usa biroului primarului Alexandru Ogarca si incepe sa tuseasca.

Primarul stie ce vrea baba Maria si, cind are timp se scotoceste si-i intinde babei citeva zeci de mii de lei sa-si cumpere piine. Baba nu pleaca la magazin pina nu mai spune la doi-trei ce om bun e primarul. Dupa ce ia banii, ii trece tusea si pleaca sa rostuiasca un prinz: apa si piine ca sa ajunga mai multe zile.

„N-am avut copii ca nici n-am «ramas» vreodata. Asa a vrut Dumnezeu. Frati nu am, alte rude n-am, ca astia care mai sint nu ma baga-n seama, ca sint saraca rau. Ete, numai omul asta din primarie ma ajuta. N-am avut nici lumina, mi-au taiat-o ca n-am avut cu ce plati si tot primaria mi-a pus curentul. E vai de mama mea ca Dumnezeu nu vrea sa ma treaca gardul la cimitir, ca eu acolo stau. Parca eu nu as vrea sa mor, dar ce sa fac? Fiecare la rindul lui. Omul asta al meu era mai destept ca mine si degeaba, ca tot nu m-a facut si pe mine cu pensie. E lume multa saraca aici, dar ca mine…“

Camaruta babei sta sa cada, iar Maria asteapta sa fie trecuta… gardul!