Octavian Surdu, de 53 ani, din Craiova, traieste undeva la marginea orasului, la vreo doi kilometri de aeroport. Pe o bucata de 2.000 mp cumparata in 1992, fostul angajat al societatii ELECTROPUTERE, intrat in somaj din 2000, si-a injghebat o cosmelie de chirpici in urma cu vreo doi ani. Intii si-a luat o vaca, un cal si o caruta. Apoi a cultivat ce a putut pe fisia de pamint: citeva fire de rosii, ceapa, cartofi si niste lastari de vita-de-vie. Despartit de nevasta de ani buni, cu patru copii crescuti si plecati la casele lor, Octavian isi duce traiul cu animalele lui: Cezar, calul, si trei vite. In urma cu citeva zile, Octavian a primit cea mai crunta lovitura: sapte barbati i-au luat animalele si caruta.
„Vacutele mele sint singurele fiinte cu care imi petrec timpul. Pe una o cheama Claudita, dupa fata mea… Mi-e dor de ea… de toti copiii. M-au uitat… Baiatul mai trece din cind in cind, are niste stupi prin apropiere“.
Barbatului i se inmoaie vocea. Abia isi retine lacrimile, in timp ce cu miinile framinta o batista umeda. Viata l-a chinuit destul, si-a pierdut familia, si-a pierdut serviciul. Sperante nu-si mai face, nu are nici pentru ce, nici pentru cine.
„Nu vreau palate, averi, mi-ajunge cit am. Vreau doar sa traiesc. Ma duc dimineata cu laptele la Craiova, iau vreo 40-50.000 de lei. Jumatate dau pe drum, iar de restul imi cumpar piinea si niste oua“.
Tot cistigul lui Octavian se duce pe mincarea lui si cite ceva pentru animale. Dar cum nevoia l-a invatat sa se intinda cit il tine plapuma, nici el si nici vitele nu o duc imparateste. Sa moara de foame nu poate sa le lase, asa ca le duce la pascut pe marginea drumului sau pe vreo bucata de pamint cu iarba crescuta.
„Eu mai dau cu coasa sa iau si acasa. Le priponesc si ele pasc pe linga mine. Acum, dupa ploile astea, e iarba multa si mai pun deoparte“.
Asa s-a intimplat si atunci cind Octavian a luat caruta si vitele si a mers vreo doi kilometri spre Craiova, unde crescuse iarba pe o parcela de curind secerata. Nu era nici un gard si nici vreun semn ca cineva ar secera iarba de acolo. Dupa doua zile, sapte barbati au venit acasa la Octavian Surdu, l-au amenintat si i-au luat animalele si caruta.
„Mi-au spus ca pamintul este al lor, ca le-am incalcat proprietatea. Am vrut sa-i opresc sa-mi ia animalele, cerindu-le sa faca proces-verbal la politie. Nu m-au luat in seama, zicindu-mi ca este dreptul lor sa le confiste“.
Doua zile mai tirziu, apelind la ajutorul unei redactii, Octavian a reusit sa-si recupereze singura lui avere, ocazie cu care a dat ochii si cu proprietarii de drept ai terenului: Statiunea Didactica a Universitatii Craiova – Banul Maracine. Acestia nu au dat prea multe explicatii, recunoscind ca nu au vrut sa cheme politia de-oarece au considerat ca incidentul nu merita o atit de mare atentie. Dreptatea si-au facut-o singuri, cum au crezut de cuviinta.
„Da, le-am luat (animalele- n.r.), dar nu sintem nedusi la biserica. Acum poate sa si le ia inapoi… Sa invete sa fie disciplinat!“, au fost explicatiile si sfaturile directorului Aurel Popa.
Dupa nenumaratele ore pe care Octavian le-a petrecut chinuit de grija fiintelor dragi, trista poveste se pare ca a luat sfirsit… cu conditia ca omul sa-si cumpere pamint cu iarba, daca vrea sa creasca animale. Ca doar n-o vrea sa fure din iarba statului… sau a cui o fi ea!
