Scoala cu cinci copii
Scoala cu clasele I-IV din Halangesti, comuna Danciulesti, este o constructie noua si frumoasa. Situata in vecinatatea primariei, proaspat zugravita si cu suficiente sali care sa gazduiasca zeci de copii, cladirea face cinste asezarii. Singurul cusur: nu are copii. Doar cinci elevi invata la aceasta scoala, toti intr-o singura clasa, desi elevii sint de virste diferite, intre sapte si 12 ani. „Am mai avut o gradinita, pe care am desfiintat-o tot din cauza lipsei copiilor. Probabil ca scoala va avea aceeasi soarta“, spune Andrei Emilian, viceprimar in Danciulesti.
Telefonul primariei a facut razboiul
„Mi-am rupt mina sa dau un telefon… De 20 de ori am invirtit de manivela“. Nimeni n-ar pricepe o boaba din spusele viceprimarului din Danciulesti, daca nu ar intra in biroul lui. Dar dupa ce treci pragul incaperii, te dumiresti. Pe masa acoperita cu catifea, troneaza un obiect negru, cu o forma neobisnuita pentru anul 2002. Seamana a telefon – are furca, are receptor, fir si manivela, dar ii lipseste discul sau tastatura. „Asta e telefonul nostru, mai batrin decit primaria. Nu stiu citi ani are, dar in mod sigur a facut razboiul. Piesa de muzeu, nu alta. Frumos, nimic de zis, dar eficienta lasa de dorit: nu merge decit prin centrala, iar pentru a face legatura, dam la manivela de amortim“, se plinge Andrei Emilian. Cu toata nemultumirea viceprimarului, telefonul primariei are greutatea lui (si la propriu, si la figurat). Caci obiectul respectiv este destul de rar prin partile locului: doar trei posturi telefonice, racordate la o centrala din Stejarul, citiva kilometri mai departe. Promisiuni s-au facut, acum ramine sa vina cei de la ROMTELECOM cu tehnologia.
Comuna cu trei tigani
Mare e saracia la Danciulesti! Atit de mare, ca nu are nici… tigani. Intr-o comuna cu 2.800 de suflete, doar trei sint cu singele fierbinte. „Ai lui Grigor Fierarul“ – asa le spune lumea membrilor singurei familii de romi din localitate. Acestia locuiesc in buna intelegere cu satenii. Niciodata n-au creat probleme, n-au furat, n-au batut. Sau cel putin nu aici. „Oameni la locul lor, fierari de meserie, lucreaza pe la lume pe-o bucata de piine sau pe bani “. Cu atita liniste, comuna a si uitat ce inseamna infractionalitatea: nici furturi, nici tilharii, nici agresiuni nu s-au inregistrat prea multe in ultimul timp.
Copacii orizontali
Padurile care inconjoara comuna Danciulesti – Gorj ocupa o suprafata de 1.600 ha. Validate sau nu, retrocedate sau nu, un lucru este sigur: stau sa cada. Trunchiurile copacilor sint atit de aplecate, incit lasa impresia ca se pot prabusi in orice moment. Se pare ca acest fenomen a aparut prin iarna anului 1985, cind caderile de zapada au fost masive. Din cauza greutatii, copacii au ajuns in pozitie aproape orizontala. In ciuda acestor deformatii, copacii s-au dezvoltat normal, ajungind azi la virsta maturitatii.
Buget sarac, drumuri nepietruite
La Danciulesti, din cauza fondurilor limitate alocate de Consiliul Judetean Gorj, drumurile care fac legatura intre satele comunei sint, pe timp ploios, aproape impracticabile. In acest an s-au alocat de la bugetul local 85 de milioane de lei, suma insuficienta pentru ca toti cei 20 de kilometri care necesita pietruire sa intre macar in stadiul de proiect. Ultima suma care a fost pusa la dispozitia conducerii comunei pentru astfel de lucrari, adica 180 de milioane de lei, a insemnat acoperirea unui contract de 100 de milioane incheiat de fostul primar al comunei, iar diferenta de 85 de milioane neutilizata nu s-a reportat pentru actualul mandat.
Apa binecuvintata
Un obicei mai rar intilnit in celelalte judete ale Olteniei, dar omniprezent in Gorj, este acela al binecuvintarii fintinilor. Ridicate in cinstea celor morti, fintinile din Danciulesti trec prin obiceiul numit „sloboada“. La sase saptamini de la saparea fintinii, rudele celui mort se string in jurul sursei de apa, iar preotul satului sfinteste fintina pentru ca acela plecat in loc cu verdeata sa aiba apa de baut pe lumea cealalta. Aceeasi fintina este imbogatita cu o icoana, astfel incit membrii comunitatii sa stie ca apa este buna de baut, din mila lui Dumnezeu.
Pagina realizata de Sorina Staiculescu si Elena Latan
