Asa dupa cum probabil v-ati obisnuit, in Gorj se intimpla minuni aproape in fiecare saptamina. Aceste fapte iesite din comun au impus infiintarea rubricii „Risul lumii“. In urma cu doua luni, prezentam un caz in care un cetatean, pentru a putea iesi din propria gospodarie, trebuia sa sara un gard, cu care vecinul sau ii blocase accesul la drum.
In realitate, era vorba de o sechestrare in propriul domiciliu, nu de o figura de stil. Rind pe rind, instantele s-au pronuntat, obligindu-l pe proprietarul gardului, Gheorghe Stan, sa-l demoleze. In urma cu o saptamina, trei judecatori au hotarit (definitiv) ca Panait Gheorghe poate sa ramina sechestrat in propriul domiciliu. Citind aceasta hotarire, orice cetatean
si-ar imagina ca judecatorii au luat spaga sau ca se pricep la legile statului cum se pricepe baba Ioana la clonare. Evident ca judecatorii nu au luat spaga, intrucit ei sint oameni onorabili. Nu cred ca vreun judecator din Gorj sa primeasca spaga sau, chiar daca aud, uit repede, fiindca, daca n-as uita, m-ar minca puscaria. E greu de presupus cite ochiuri din gardul lui Stan
s-or fi aflat in mintile judecatorilor care au emis o asemenea hotarire care sfideaza si spiritul, si litera legii, ca sa nu mai vorbim de bunul simt. Este greu de crezut ca in anul 2002, o instanta de grad superior, in cazul nostru de la Tribunalul Judetean Gorj, poate sa permita unui Stan sa sechestreze un vecin doar pentru ca asa vor muschii lui. Mult mai grav decit atit mi se pare faptul ca aceasta hotarire poate crea precedente, cu consecinte dintre cele mai grave.
La inceput a fost gardul
In urma cu doua luni, ziarul noastru va prezenta o intimplare fara precedent in Romania, cind un cetatean a fost inchis in propria gospodarie de un gard pe care l-a plantat Gheorghe Stan. Imaginati-va cam ce sentiment v-ar incerca cind v-ati trezi intr-o dimineata si ati observa ca nu mai puteti iesi pe poarta, fiindca peste noapte a crescut un gard. In 22.02.2002, Gheorghe Stan si-a amintit ca strabunicii lui au avut odata pamint pe unde acum se afla drumul comunal. Si-a umflat muschii si, cu ajutorul unor prieteni, a ridicat un gard din plasa de sirma, prin fata portilor care delimiteaza trei gospodarii.
Ca sa fie sigur ca toti cei sechestrati in propriile curti nu vor sari gardul, a tras si citeva fire de sirma ghimpata. Mai raminea sa bage curent electric si astfel comuna Danciulesti devenea subiectul tuturor agentiilor de presa internationale. Nu conteaza ca Stan nu poate dovedi cu nici un act ca drumul comunal a fost proprietatea inaintasilor lui: „Ce va bagati, ba, voi? Am, nu am acte, nu conteaza. Eu vreau pamintul si cu asta – basta. Si cum-necum va promit eu ca il voi obtine“.
Aceasta declaratie pe care ne-a dat-o proprietarul gardului in urma cu doua luni era una iresponsabila.
… apoi a aparut hotarirea
Era greu de crezut ca se vor gasi oameni care sa-i dea dreptate, insa Stan stia el ce stia, ca pina la urma si-a gasit trei judecatori care „cum – necum“ – vorba lui Stan, de fapt mai mult cum decit necum, i-au dat cistig de cauza.
Singura institutie din Gorj care a pus in aplicare legea si s-a dovedit a fi cinstita este Inspectia in Constructii. De altfel, functionarii acestei institutii i-au aplicat o amenda de zece milioane de lei si, mai mult, s-au deplasat la fata locului si au dispus demolarea gardului. Stan nu s-a lasat si a contestat in instanta masurile dispuse de Inspectia in Constructii. Ramine de vazut daca se vor mai gasi alti trei judecatori care sa-i dea dreptate. Sau poate ca solutionarea cazului va ajunge tot la Elena Popa, Elena Trancau si la Marioara Talianu.
Gheorghe Panait s-a adresat in urma cu o luna Judecatoriei Carbunesti, solicitind o ordonanta presedintiala prin care sa-l oblige pe Gheorghe Stan sa-si ridice gardul din fata portii. Judecatorii de la Tirgu Carbunesti au admis cererea, astfel ca pe 23 aprilie, un executor judecatoresc s-a prezentat la fata locului si a dispus demolarea gardului pe o portiune de citiva metri, cit sa-i permita celui sechestrat accesul la drum. Stan nu s-a lasat. A mers mai departe, adresindu-se Tribunalului Gorj. Iata ca vine ziua de 17 mai, cind, incredibil, judecatorii pe care i-am nominalizat mai sus i-au dat cistig de cauza.
… ca in final sa se decida sechestrarea
Citam din celebra decizie civila nr.972, care este motivata astfel: „Admite recursul declarat de recurentii – piritii Stan Gheorghe si Stan Georgeta impotriva sentintei civile nr.950/28.03.2002 pronuntata de Judecatoria Tirgu Carbunesti in dosarul 2489/2002. Modifica sentinta si respinge cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantii Panait Gheorghe si Panait Maria ca inadmisibila. Irevocabil“.
Prin acest act irevocabil, o instanta judecatoreasca sechestreaza pur si simplu o familie. Cu siguranta, acest caz va face subiectul multor dezbateri. Practic, in acest moment, Stan poate sa-si reconstruiasca gardul pe vechiul amplasament.
Cei trei judecatori de la rasarit au gasit si o motivatie care poate stirni pina si zimbetul unui student la Drept in primul an, fie si la o facultate privata. Cei trei sustin ca ordonanta presedintiala are un caracter vremelnic, ori in cauza judecata nu se cerea luarea unei masuri vremelnice, ci a uneia cu caracter definitiv. Perfect adevarat, o ordonanta presedintiala are caracter vremelnic tocmai cu scopul si pina la lamurirea situatiei in litigiu. Ea nu poate fi definitiva, dar este o masura provizorie pina la definitivarea problemei. Probabil o explicatie ar putea fi aceea ca judecatorii au inteles ca termenul vremelnic se traduce prin anotimp. Altfel, nimeni nu poate explica gestul lor. Parca am trai intr-o lume a nebunilor.
Traducind hotarirea respectiva printr-un exemplu, lucrurile ar sta in felul urmator: daca ne-am trezi dimineata cu usa batuta in cuie, am merge la instanta, in mod firesc am obtine o ordonanta presedintiala prin care cel care ne-a batut usa in cuie ar fi obligat sa ne redea accesul. Acesta intre timp face recurs, iar judecatorii il imputernicesc sa comita o infractiune, legalizind actiunea pe care o intreprinde (sechestrarea), pe motiv ca ordonanta are caracter vremelnic. Ce comedie! In mod normal, vremelnicia ordonantei expira atunci cind se stabileste daca vecinul are sau nu dreptul sa-mi bata usa in cuie. Practic, cei trei judecatori i-au permis celui in cauza sa-mi rebata cuiele in usa.
O complicitate in aceasta situatie o are si politia, care nu si-a facut datoria la timp si se pare ca nici acum. Este aberant sa astepte o hotarire judecatoreasca ca sa constate daca un cetatean are dreptul sa-l sechestreze pe altul, mai ales tinind cont de faptul ca Stan nu are nici un act cum ca bunicul sau ar fi avut pamint in acel loc.
Chiar asa daca ar sta lucrurile, intre timp acel teren a intrat in domeniul public. In cel mai fericit caz, primaria ar fi putut sa-i reconstituie pamintul in alta parte. Si ca bilciul sa fie total, Stan l-a dat in judecata pe Panait pentru tulburare de posesie. Faptul ca Panait a sarit gardul pentru a putea iesi din propria curte l-a transformat in inculpat. Fara comentarii…
Va vom tine la curent cu ceea ce se va intimpla in cazul omului sechestrat in propria gospodarie de o instanta judecatoreasca.
