Ramona Craciun are numai 24 de ani. Viata ei nu este insa un inceput de drum care duce spre implinirea viselor si cladirea unei existente frumoase. Fata l-a cunoscut pe Sandel la Petrosani, cind aveau amindoi 17 ani. A plecat cu el la Plenita, i-a facut trei copii si traiesc acum intr-o casa cu doua camere, impreuna cu cei trei baietei si alte patru persoane: soacra si trei frati ai lui Sandel. Noua oameni dorm claie peste gramada in trei paturi, intr-o casa in care domneste saracia lucie. Pe aragaz bolboroseste vesnic o oala mare cu fiertura, zeama lunga care sa le umple burtile si sa le ostoiasca foamea.
Ramona ride: „Daca asa o fi vrut Al de sus?!“…
Ramona nu este obisnuita sa isi faca planuri de viitor. De cind se stie a mers incotro a dus-o valul. Nici macar relatia ei cu Sandel cu care „s-a luat“ de sapte ani, dar nu are inca nici un act, nu a fost un lucru gindit: „Am venit cu el de la Petrosani. Nu stiam ca e asa sarac, daca nu sint de aici…Nu zic ca eram indragostita, dar nu puteam sa ma intorc. Ce, sa ma fac de ris, dupa ce plecasem cu el“. Si daca tot plecase cu el, femeia a inceput sa-i faca copii. Mai intii pe Ionut, care are cinci ani. „Am zis sa fac si o fata pe linga baiatul asta si au iesit gemeni. Da’ nu mai fac, mi-ajunge!“. Andrei si Catalin, doi copii bucalati si rozalii in obraji, se lafaie in bratele femeii, maruntica la trup, care de-abia ii poate cuprinde: „Nu pot sa-i tiu pe amidoi in brate ca-mi amoarte miinile“, spune rizind in continuu Ramona.
Opt kilograme de faina la un singur framintat
Femeia sta acasa si are grija de copii si de ale gurii in timp ce barbatul munceste ba pe la primarie, pentru ajutorul social, ba prin curtile oamenilor. Si soacra da o mina de ajutor pe la casele altora, pentru un ciur de faina si ce mai vrea lumea sa-i bage in plasa. Ei nu au pamint, in afara de palma de tarina batatorita din fata casei pe care nu creste nici iarba si pe care se plimba cinci gaini pricajite, singura „avere“ a familiei. In casa mai locuiesc sora cea mica a lui Sandel, care are zece ani si ceilalti doi frati, de 18 si respectiv 20 de ani. Unul dintre ei e cioban si mai aduce acasa o bucata de brinza. Celalalt e…bagator de seama. „Traim de pe azi pe miine, ca si lumea ailalta. Ba din alocatie, ba din ajutorul de la primarie…“, spune Ramona. Banii nu ajung nici macar sa isi boteze copiii. De-abia au ce pune pe masa. Numai la un singur framintat trebuie sa bage opt kilograme de faina, iar un sac de faina le ajunge cel mult doua saptamini, daca fac economie. Cu toate acestea, Ramona este hotarita ca atunci cind Ionut va mai creste sa faca tot posibilul sa il dea la scoala: „Trebuie sa se duca la scoala, ca doar n-o sa stea pe marginea drumului, sa arda gazul de pomana!“, spune femeia, luind poate prima hotarire desteapta din viata ei.
