• Acolo, singurele bogatii sint elementele naturii • Simplitatea si saracia generala inseamna la ei fericire
Iarba verde… cea de toate zilele
Undeva in sudul Doljului exista un sat care nu este trecut pe nici o harta, in care traiesc peste o mie de romi. Din cauza saraciei, acestia au ajuns sa manince iarba de pe marginea santului. Pe linga loboda si stirul pe care le consuma zilnic, urzicile si dragaveiul sint delicatese rare. Mizeria crunta in care traiesc cele aproximativ 1.200 de suflete din Ocolna, comuna Amarastii de Jos, a facut din a fura un mod de viata sau, mai bine zis, de supravietuire. In ultimii zece ani au furat tot ce se putea, astfel incit pe o raza de zeci de kilometri nu mai au ce lua. De regula, barbatii muncesc cu ziua la localnicii din comuna. Ei bat zilnic aproape 20 de kilometri pe jos, pe drumul Ocolna – Amarasti. Femeile ramin in sat si culeg toata ziua ierburi pe care le cara cu sacii acasa.
Mincarea de baza este o fiertura lunga de iarba, in care se arunca o lingura de sare si, atunci cind se poate, o rosie sau putin bulion. O tinara de 24 de ani, Julieta Minoiu, are doi copii si este parasita de barbat. Ca majoritatea, traieste intr-un bordei de chirpici, cu doua incaperi. Cind pleaca de acasa, pune lacatul pe usa: „Mi-e frica sa nu-mi fure careva ceva din casa. Pe la noi cel mai mult se fura lingurile si farfuriile. Daca-mi fura mie, ma duc si eu sa fur de la altul, ca asa facem toti. De la mine a plecat barbatul, ca s-a indragostit de alta mai tinara si fara copii“. Sint si oameni care stau intr-o coliba. O sursa de venit pentru unii o reprezinta vechiul sistem de irigatii Sadova – Corabia, facut de englezi la inceputul anilor ’70. Romii de acolo scormonesc pamintul, sparg conductele de beton subterane si scot bucati din reteaua de conducte si tevi de metal din sistemul de irigatii. Fierul il transporta cu atelajele pentru a-l valorifica pe unde se poate.
Nici mortii n-au liniste
Asezarea dateaza din perioada interbelica, de cind acolo existau citeva ferme ce apartineau domeniului Coroanei. Aproximativ 40 de familii de romi erau mutate permanent de la o ferma la alta, oamenii fiind clacasi. Unul din batrinii satului, Nicolae Stoican, de 80 de ani, spune ca atunci primeau zece lei pentru ziua de munca, in baza unui contract. Intre timp, ei s-au inmultit, numarul familiilor ajungind la aproximativ patru sute. Abia de anul trecut exista doua institutii in Ocolna: biserica si scoala.
Lacasul de cult este improvizat intr-o cladire construita tot in perioada interbelica pentru moara, care ulterior a fost transformata in circiuma. Scoala se afla chiar la intrarea in sat. O placuta metalica anunta calatorul ca Ocolna este infratita cu localitatea Havalange din Belgia. Copiii merg la scoala mai mult pentru a avea de unde se intoarce acasa. „Cum sa invete, domnule, cu burta goala? Pai asta plin de zdrente, dupa ce maninca iarba fiarta acasa, care sa mai invete fractii si ecuatii?“, spune unul din localnici. Curent electric au numai citeva locuinte. „Luam curent unii de la altii si cei care primesc le platesc celorlalti cite doua sau trei sute de mii pe luna“, a explicat Ionel Zaharia. In acea zona, preponderent nisipoasa, nici apa nu se gaseste.
La intreaga comunitate nu exista mai mult de 20 de puturi forate. N-au nici magazine. Pentru piine sau alte cumparaturi trebuie sa ajunga in Amarasti. Cu mare greutate, acum trei saptamini au reusit sa obtina aprobarea de a-si ingropa mortii linga sat. De atunci exista deja trei morminte in cimitirul satului. Terenul nu este inchis complet mai fiind necesare peste o suta de kilograme de sirma ghimpata. Cea mai mare problema o reprezinta porcii care scormonesc pamintul, sparg sicriurile si scot mortii afara. In contrast cu toate acestea, in Ocolna se va introduce telefonia fixa.
Unii fac agricultura, altii „presteaza“
Primaria comunei Amarastii de Jos a stabilit ca fiecare locuitor apt de munca din Ocolna sa efectueze cite noua zile de munca pentru ajutorul social. Primarul Ion Dinu a spus ca-i foloseste la actiunile de curatenie in comuna: „Ii chemam sa mature strazile, aleile parcurilor sau la ce mai este nevoie“.
Romilor care mai muncesc cu ziua pe la gospodariile amarastenilor li se scade din cuantumul ajutorului social o anumita suma, pe motiv ca ei cer pentru ziua de munca o suta de mii de lei, mincare, bautura si tigari. Cei care se ocupa cu cultivatul pepenilor sint cei mai instariti. Ei au inchiriat cite un hectar sau doua, iar banii scosi din recolta i-au ajutat. Unii chiar au case mari si cite o masina. Politistii din comuna au spus ca anul acesta nu au mai avut probleme cu tiganii din Ocolna.
Pina anul trecut au fost arestati mai multi, toti pentru furt. Doi au fost incadrati la Legea 61/1991 si li s-a aplicat amenda contraventionala de cite zece milioane de lei. „Cum sanctiunea a fost mare, li s-a transformat amenda in zile de munca si acum presteaza amindoi in folosul comunitatii“, a declarat seful de post, plt. maj. Constantin Gheorghita. Toti sint deziluzionati de liderii lor de la Bucuresti, sefi ai formatiunilor politice din care fac parte, pentru ca – spun ei – nici unul nu a facut nimic concret pentru comunitatea lor. „Vin, se uita la noi, ne pun tot felul de intrebari si pleaca. Nu i-am vazut o data cu ajutoare“.
De ani si ani nu se schimba nimic in viata lor. Doar o data la citeva luni pe ulita din sat se mai naste cite un copil. Cei mai multi nu au acte pentru ca nici parintii lor nu au. Acolo fetele nu se vind, dar nici nu exista multe casatorii legitime.
