In fiecare zi, fetita merge zece kilometri pe jos pentru ca vrea sa invete carte
Pentru familia Andrisoaiei, anul care a trecut nu a fost unul prea norocos. „Am avut niste probleme si sotia mea s-a mutat. Avem doua fete. Cea mare, Adela, a plecat cu nevasta-mea, dar Gabi a ramas cu mine“, a povestit Mihai Andrisoaiei. El a venit din Moldova si s-a casatorit cu o olteanca stabilindu-se la Rogojeni. In 1995 a ramas fara serviciu, reusind totusi sa isi intretina familia. Dupa 17 ani de convietuire, familia s-a rupt in doua. Gabi, fetita de doar 13 ani, nu s-a gindit niciodata sa-si paraseasca tatal. Ea a ramas sa se ingrijeasca de casa. „Mama si sora mea, Adela, semanau intre ele. Le placea distractia si din cauza asta au mai avut discutii cu tata. Adela are 17 ani si se certa des cu tata, pentru ca n-o lasa sa faca tot ce vrea. Stiu ca se ducea la discoteca in Carbunesti si am auzit ca trageau baietii de ea pe acolo. Mie nu-mi plac lucrurile astea“, a spus Gabi. Adela este deja domnisoara, pe cind sora sa mai mica n-a iesit inca din copilarie. Cu toate astea, s-au inteles destul de bine. Regreta ca nu mai locuiesc impreuna, dar se vad destul de des pentru ca Adela s-a mutat aproape, in Carbunesti. „Imi pare rau ca nu mai sintem toti patru, dar incet, incet ma obisnuiesc si cu noua situatie“, a mai spus fetita.
Lumea de dincolo de punte
Trecind peste micile drame care se petrec poate zilnic in sinul familiilor din Rogojeni, viata merge mai departe. Oamenii nu au incotro si tin pasul cu ea. Chiar daca s-a trezit gospodina la doar 13 ani, Gabi nici nu se gindeste sa se lase de scoala. Si asta chiar daca pentru a ajunge acolo trebuie sa mearga trei sferturi de ora pe jos. Fetita coboara si urca zilnic un deal, iar pentru a mai scurta din drum trece direct peste araturi. „Cind nu ploua, mai trec peste ogoarele oamenilor. Daca se face noroi, merg pe drum, dar imi ia mai mult timp“, a adaugat Gabi. Pentru a ajunge la scoala, fetita mai are de strabatut si o punte suspendata la peste sase metri inaltime deasupra Gilortului. Pentru cineva care incearca sa treaca pentru prima data peste riu, cei aproape cincizeci de metri pe care-i are de strabatut pe puntea incropita din scinduri subrede si care se clatina ametitor par a nu se mai sfirsi. Pentru Gabi, a trece peste puntea de deasupra apei este ca si cum ar traversa pe trecerea de pietoni. „Mie nu-mi mai este frica sa trec pe acolo. Iarna vine tata si curata puntea de zapada ca sa nu se faca gheata si sa nu alunec in apa. Pina acum n-a cazut nimeni, doar n-o sa fiu eu prima“, spune rizind fetita. Ea mai povesteste ca nu vrea sa renunte la scoala pentru ca ii place sa invete si tot acolo are prietenii. Scoala este si legatura cu lumea de dincolo de punte. Desi ii este drag satul natal, fetita e curioasa cum traiesc ceilalti oameni. Ea s-a adaptat repede si la viata de la oras pentru ca a invatat de mica sa se descurce. Desi traieste printre oameni mai in virsta cu zeci de ani decit ea, Gabi nu uita sa fie un copil care cocheteaza cu adolescenta. Chiar daca in fiecare seara se intoarce in satucul uitat de lume, ziua traieste in oras. Viata ei se imparte intre doua lumi diferite.
„Vreau sa ma fac cintareata“
Pentru ca visul ei este sa devina cintareata, Gabriela s-a inscris in corul scolii unde invata. „Cred ca am talent“, a spus modesta fetita. „Dupa ce termin opt clase vreau sa fac liceul de muzica din Tirgu Jiu. Este prima treapta spre ceea ce-mi doresc sa devin: cintareata de muzica usoara. Am avut un casetofon, dar a cazut de pe masa si s-a spart. N-am mai reusit sa-l reparam si acum nu mai putem cumpara altul. Imi pare rau pentru ca aveam citeva casete dupa care exersam. Imi place mai ales Madalina Manole si Elena Cirstea, dar ascult si muzica straina“, mai povesteste Gabi. Visul fetitei de a deveni vedeta se loveste de grija pe care o poarta tatalui si pe care nu-l poate lasa singur in Rogojeni. Desi iubeste satucul in care a crescut, fetita este constienta ca incet, incet acesta va ramine pustiu. „In doi ani va ajunge ca Boia, un sat din apropiere, unde mai locuiesc doar doua familii. Chiar daca as vrea sa ramin aici, probabil ca voi fi singura, asa cum am fost de cind ma stiu, singurul copil din sat“, spune fata cu tristete.Pentru un sat in care a mai ramas o mina de oameni si aproape toti sint batrini care se incapatineaza sa nu-si paraseasca locul unde s-au nascut, prezenta unei fetite de 13 ani pare neobisnuita. Gabriela Andrisoaiei este, de cind se stie, singurul copil din sat. S-a obisnuit si spune ca nici macar nu se plictiseste. Cind o intrebi despre ce vrea sa faca peste citiva ani, fata ezita citeva clipe inainte de a-ti raspunde. Visul ei este sa devina cintareata, dar parca nici satucul de pe dealurile Carbunestiului nu l-ar parasi. Si, in primul rind, nu si-ar parasi tatal.
