„Citind articolele care apar in Gazeta de Sud si vazind atitea necazuri, am incercat sa descretesc fruntile unor copii si oameni nevoiasi. Asa ca am pornit cu masina incarcata la cei despre care ati scris dumneavoastra“. Asa incepe scrisoarea pe care Florentina Ionescu, o pensionara din Craiova, ne-a trimis-o la redactie. Doamna Ionescu se numara printre acei cititori care au inteles ca un gest de generozitate nu poate schimba lumea, dar cu siguranta poate readuce speranta si zimbetul pe chipul unor oameni care au uitat de mult sa se bucure. Rindurile primite de la astfel de oameni sint raspunsul la sperantele noastre, ale celor care ne straduim sa prezentam aceste cazuri disperate, nazuind ca vom fi auziti de cineva cu suflet mare.
Florentina Ionescu are 68 de ani. S-a aflat, de-a lungul vietii, in multe situatii asemanatoare cu a celor despre care scriu reporterii GdS. Ramasa vaduva la 44 de ani, si-a crescut singura cei patru baieti, fara nici un sprijin. Mai tirziu, o operatie prost ingrijita de medici i-a pus in pericol viata si femeia a supravietuit numai printr-o minune, cu tratamente naturiste, dragoste din partea celor din jur si multa credinta. Toate incercarile la care a supus-o viata si-au pus amprenta asupra sufletului Florentinei. Dintotdeauna iubitoare de frumos si cu o sensibilitate crescuta, femeia este impresionata de fiecare caz prezentat de GdS. Asa a hotarit ca, intr-o oarecare masura, sta in puterea ei sa schimbe cu ceva nesansa acelor oameni. „Prima oara am fost la Puturi, la Ionela Sava si la cei patru copii ai ei. Le-am dus multe haine, dulciuri, alimente, rechizite, un ghiozdan pentru cel mic, sa mearga in primul an la scoala. Le-am mai dat 200.000 de lei pentru o caruta de lemne, un bufet de bucatarie, un fotoliu-pat pentru copii… Am fost, de asemenea, la Beharca, la cei doi copii gemeni de sapte anisori, despre care ati scris, Alina si Cristi, si la bunicii lor. Trebuia sa mearga in toamna la scoala si au primit, la fel ca si ceilalti, rechizite, haine, dulciuri, alimente… In Gazeta de Sud din noiembrie 2001 a aparut articolul „Doi copii si un parinte se zbat pentru a supravietui saraciei“. Pe 18 noiembrie 2001 m-am dus la ei, in comuna Unirea si le-am dus aceleasi lucruri ca la celelalte familii. Pe 5 decembrie m-am dus in comuna Predesti, la familia Juravlea, ai carei membri sint handicapati, despre care ati scris, am dus haine pentru fetita si pentru ceilalti membri, dulciuri si alte lucruri. Tot atunci, la indrumarea doctorei de la dispensar, am fost la familia Bogdan Marin, care are trei copii si sint foarte saraci. Le-am dus un recamier, scaune, dulciuri si alimente. Ma impresioneaza nespus de mult necazurile oamenilor si, cu cit am putut, am facut si eu un bine. De asemenea, am apreciat foarte mult actiunea umanitara pe care GdS a facut-o de Craciun“.
Povestea nu se opreste aici
Florentina Ionescu spune ca sentimentul de a darui i-a dat cele mai mari satisfactii: „Imi aduc aminte cind ne-am dus la familia Sava, eu si cu unul dintre baietii mei, cu masina incarcata. Ne-a deschis o fetita de 12 ani, un ghemotoc cu niste ochi atit de frumosi! Mama lor nu era acasa, dar la citeva zile dupa ce le dusesem ajutoare a venit pina la Craiova ca sa imi multumeasca. O trimisesera copiii. Iar cind am fost la Unirea, m-a impresionat atit de mult gestul unui barbat caruia ii dusesem ajutoare, care a tinut cu tot dinadinsul sa imi dea o sticla de lapte. Cum puteam sa iau eu mincarea de la gura copilasilor lui, dar pina la urma am acceptat ca sa nu il jignesc!“.
Florentina spune ca actiunile ei umanitare nu se vor opri aici si ca va cauta in continuare in Gazeta de Sud articolele despre oameni nevoiasi, pe care va incerca sa ii ajute.
