• Un altar magic intr-un peisaj mirific • Manastirea Popinzalesti fiinteaza din anul 1678 • La inceput, schitul a fost facut din stejar de logofatul Hamza
din Popinzalesti • Saracia lacasului sfint este consemnata in arhivele vieneze • Ansamblul, naruit de cutremurul din 1838 • Dupa ce Sfintul Calinic a locuit in Craiova la Manastirea Sfintul Nicolae (Ganescu), aflata atunci pe actualul loc al Universitatii, el s-a retras in linistea si duhovnicia Manastirii Popinzalesti, ajutind la rectitorirea acestui sfint lacas • Confiscarea averilor manastiresti s-a facut si in timpul domniei lui A. I. Cuza • Preotul si invatatorul satului au fost pe nedrept arestati si maltratati in beciurile inchisorii din Caracal, din cauza intereselor meschine ale unui grec • Fratii George Constantin, Valentin si Viorel Paunescu – ctitori de lacasuri sfinte • Calugarii ii pomenesc la fiecare slujba, inaltind rugaciuni pentru sanatatea lor
Asa cum se scrie in monografia sfintului lacas, „la marginea satului Popinzalesti, pe malul Tesluiului, intr-un cadru mirific, de o tulburatoare frumusete, ca un amvon natural alcatuit din arbori seculari, stejari, frasini, ulmi, carpeni, asezat parca pe trepte duhovnicesti ce se inalta si duc catre Dumnezeu, la mijlocul secolului al XVII-lea logofatul Hamza din Popinzalesti ridica pe paminturile sale, spre slava Prea Sfintei Treimi, a lui Iisus Hristos Dumnezeu, si spre mintuire, un Schit cu hramul Sfintului Ierarh Nicolae, Mare Facator de Minuni, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei (Liciei).“ Atestarea documentara a acestui sfint lacas este datata 28 iunie 1678, printr-un act in care se arata ca logofatul Hamza din Popinzalesti alaturi de fiii sai, Iacob si Istratie, „au facut Schitul din temelia lui“ in totalitate din lemn de stejar. Catre sfirsitul vietii sale pamintene, Hamza din Popinzalesti, fiu al logofatului Itovoe (Stroe) al acestor locuri, asa cum intrase in practica multor buni crestini ortodocsi romani, se calugareste, primind numele de Ioan, la Schitul ctitorit de acesta, pe care il inzestreaza cu toate cele trebuincioase pentru viata monahala. Printre cele aduse in posesia Schitului s-a numarat si vatra satului, iar voievodul Constantin Brancoveanu cel Sfint (1688-1714), intr-un hrisov dat la anul 1695, intareste aceasta posesiune, desigur, si ca o rasplata a bunelor si credincioaselor servicii ale logofatului Iacov din Popinzalesti, fiul lui Hamza – ctitorul.
Saracia lacasului sfint – consemnata in arhivele vieneze
Potrivit unor documente din arhivele vieneze, datate 10 iunie 1731, alcatuite in urma ocuparii Olteniei de catre austrieci (1716-1739), referitor la situatia materiala a acestui sfint lacas, se nota lapidar: „Capella Popunselesti Habet ex Eleemosina circumjacens parvam territorium et uman parvam vineam“. Deci, manastirea era saraca, avind o mica suprafata de pamint si o mica vie. Ca multe alte sfinte asezaminte ortodoxe, si Manastirea Popinzalesti, in multiseculara sa existenta, a trecut uneori prin greutati mari, pe care le-a depasit miraculos, cu ajutorul lui Dumnezeu si al unor oameni de mare credinta, precum in timpul razboaielor ruso-turco-austriece din anii 1768-1774, asa cum rezulta din memoriile publicate la Viena in 1778 de catre generalul von Bauer. In anul 1799, prin rivna Parintelui Arhimandrit, construieste „una pereche case pa beciuri de zid, acoperite cu sindrila de stejar, cu cuie da hier, odai cu pat, sobe, ferestre cu geamuri“.
Ansamblul – naruit de cutremurul din 1838
Catagrafia Episcopiei Rimnicului din anul 1824 mentioneaza noi ctitori, cit si avutul manastirii: „Sfinta Biserica este zidita din temelie de capitanul Dumitrache Viisoreanu cu neamul sau, este acoperita cu sindrila de stejar, cu cuie da hier, zugravita peste tot inlauntru, avind si un clopot mic“. Pe linga casa facuta de Arhimandritul Metodie, jos, aproape de malul Tesluiului, s-a mai cladit o pereche de case „cu patru odai, cu paturi, sobe, ferestre si usi incheiate“. La acestea se adaugau un grajd, un patul pe sase furci, un sopron, precum si „mosioara Popinzalesti pa care se afla Schitul, o padure roditoare si doua viisoare“. In catagrafia facuta in anul 1834 de Ion Locusteanu se mentioneaza ca sfintul lacas a devenit Schit de maici, avind vietuitoare si o avere importanta. O data cu numirea ca domn al Tarii Romanesti a lui Barbu Stirbei (1849-1853; 1854-1856), a carui descendenta il apropia de Craiovesti si Viisoreni, incep ample lucrari de restaurare, caci intreg ansamblul fusese naruit de cutremurul din anul 1838. Dupa hirotonisirea de la 26 octombrie 1850 de la Bucuresti si apoi inscaunarea de la 26 noiembrie 1850 de la Craiova ca Episcop al Rimnicului – Noului Severin a Sfintului Ierarh Calinic de la Cernica, lucrarile de restaurare isi maresc ritmul. Dupa ce o perioada Sfintul Calinic a locuit in Craiova la Manastirea Sfintul Nicolae (Ganescu), aflata atunci pe actualul loc al Universitatii, in cautarea unui loc mai retras, el vine in linistea si duhovnicia Manastirii Popinzalesti, unde pune umarul la rectitorirea acestui sfint lacas.
Ctitori la loc de cinste
Printre ctitori, la loc de cinste se gasesc Grigore Dumitru si sotia sa, Stanca, apreciati si cunoscuti comercianti olteni, care au vindut un rind de case in Craiova si au inzestrat Sfinta manastire cu numeroase odoare sfinte inclusiv Sfinta Evanghelie, care are o valoroasa coperta lucrata in argint aurit. De asemenea, nu trebuie omise numele crestinilor Ignat Terencovici, un milostiv pictor de biserici, Iliodor Pelitanu, boier din partea locului, descendent direct din familia Viisorenilor, precum si Arhimandritul Augustin, ieromonahul Lavrentie, ieromonahul Aron, schimonahul Filoftei, ierodiaconul Teofil, ieromonahul Doroftei, monahia Iuliana si multi alti iubitori de Dumnezeu, binefacatori ai acestui sfint lacas.
Confiscarea averilor manastiresti s-a facut si in timpul domniei lui A. I. Cuza
Secularizarea averilor manastiresti a lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1864), masura care in adevarul ei a lovit cu putere in ortodoxia si viata monahala romaneasca, a dus si la disparitia acestei sfinte manastiri, se dezvaluie in monografie: „Caci, desi numai averile manastirilor inchinate unor sfinte lacasuri din afara tarii era stipulat in lege a fi secularizate, prin decretul domnesc 4381 din 10 iunie 1859 si averile manastirilor neinchinate au fost secularizate si au trecut in umbra proprietatea Ministerului Cultelor. Aceasta samavolnicie, condusa din umbra de dusmanii lui Hristos si ai neamului romanesc, a naruit viata multor manastiri, ducind, deci, si la risipirea calugarilor Manastirii Popinzalesti, averea sa fiind, cu vremea, prin abuz, trecuta in mina nesatuilor.“ Calugarii au fost nevoiti sa se retraga in munti, in pesteri sau grote, inaltind rugaciuni.
Preotul si invatatorul satului, arestati si maltratati, pe nedrept,
in 1907
In anul1870, manastirea saracind, se desfiinteaza si devine biserica de mir, preot fiind Constantin Stefanescu, cel care a si reparat-o in anul 1887. Profitind de legile din anii 1881 si 1884, cu privire la instrainarea mosiilor statului prin licitatii publice (evident, strainilor), in anul 1896, un grec pe nume Nae Nicolau cumpara de la stat vatra manastirii, in suprafata de 60 de hectare pamint arabil. In actele de vinzare-cumparare s-a specificat expres ca biserica, terenul din jur, cimitirul, un teren arabil de zece hectare si casa parohiala, in care locuia atunci preotul Mihail, nu fac obiectul vinzarii si ramin in continuare in proprietatea Bisericii. Tache Nicolau, urmasul mosierului Nae Nicolau, in 1907, prin abuz de putere, cauta sa ia si cele zece hectare de pamint, precum si casa parohiala. Preotul paroh de atunci, Ioan Popescu-Sachelar si invatatorul satului, Georgescu, l-au actionat in judecata pe abuzivul mosier, care deja intrase cu plugul in pamintul bisericii. Cind s-a declansat rascoala din 1907, Tache Nicolau, neavind nici o frica de Dumnezeu si nici un respect fata de preot si de invatatorul satului, minte si reclama autoritatilor ca preotul si invatatorul sint instigatorii rascoalei in Popinzalesti. Pe nedrept arestati si maltratati in beciurile inchisorii din Caracal, cei doi au plecat scirbiti din lumea aceasta, iar Tache Nicolau si-a realizat samavolnicul vis, biserica ducindu-si existenta cu chiu-cu vai.
Manastirea Popinzalesti a fost reinfiintata la initiativa lui Nestor Vornicescu, fost Mitropolit al Olteniei
Dupa singerosul decembrie ’89, din initiativa Inalt Prea Sfintiei Sale, acad. Nestor Vornicescu, Mitropolit al Olteniei si Arhiepiscop al Craiovei, in urma cererii credinciosilor din partea locului si a preotilor, a fost reinfiintata Sfinta Manastire Popinzalesti, adaugindu-i sfintului lacas, pe linga hramul Sfintului Nicolae, si pe cel al Sfintului Calinic Cernicanul, cel care a pastorit Oltenia intre anii 1850 si 1868, iar primaria locala i-a dat manastirii zece hectare de pamint. Parintele calugar Ghenadie spune ca, in realitate, manastirea a avut 130 de hectare de padure si 200 de hectare de teren arabil, iar in prezent Manastirea Popinzalesti este in litigiu cu Directia Silvica Dolj pentru 16 hectare de padure.
Fratii George Constantin, Valentin si Viorel Paunescu – ctitori de lacasuri sfinte
In monografia manastirii e consemnata inflorirea acestui sfint lacas: „Dar, cum Bunul Dumnezeu a rinduit ca Biserica Sa sa nu fie biruita de portile Iadului, Inalt Prea Sfintia Sa Nestor Vornicescu, Mitropolit al Olteniei si Arhiepiscop al Craiovei, aflind de urmasi ai domnitorilor si voievozilor crestini apartinind acestui pamint, de urmasi ai boierilor luminati cu radacini adinci in romanism, de crestini evlaviosi, milostivi si smeriti, toti iubitori de Dumnezeu, de Neam si de Tara, a trimis hrisov de ajutor fratilor George Constantin, Valentin si Viorel Paunescu, cei care au ctitorit pina acum, prin marinimia lor, multe alte sfinte lacasuri de inchinaciune Neamului Romanesc, aducind astfel din prinosul lor slava lui Hristos Dumnezeu si rinduiala intru pomenirea dinsilor in rindul celor iubitori de Hristos.“ In prezent, fiecare calugar de aici are chilie draga inimii lui, plina de icoane sfinte si de albul cel nevinovat al varului, coltisor modest, innobilat de rugaciune, nevointe si de post. Egumenia, arhondaricul, trapeza, acareturile si toate celelalte necesare pentru ducerea vietii celor ce imbraca straiul monahal sint astazi fapte (nu vorbe) numarate de Dumnezeu intru slava Bisericii Sale. De asemenea, talentatul fotbalist Pavel Badea din localitate a contribuit substantial pentru restaurarea picturala a manastirii. Calugarii de aici spun ca nu exista slujba in care sa nu fie pomenite numele celor trei frati care au reinviat viata monahala de la Popinzalesti, inaltind totodata rugaciuni de sanatate pentru acestia si pentru toti binefacatorii si crestinii smeriti si plini de evlavie.
