Nicolae Capatina nu a stat dintotdeauna la Popinzalesti, comuna Dragotesti. A locuit in Craiova, pina cind a iesit la pensie. Si-a lasat apoi copiii la oras si s-a intors acolo unde a copilarit, pentru a se stabili de data aceasta, definitiv. In primii trei ani a reparat casa, dupa care proiectul serei la care visa de mult timp a inceput sa capete contur. „Ideea mi-a venit de cind lucram in Gorj, la mina. Cineva m-a rugat atunci sa ii fac o sera. Facind planurile si calculind totul, mi-am zis: Dar daca mi-as face chiar eu o sera? “. Nea Capatina a cumparat sticla lata de 35 si lunga de un metru, pentru ca, spune el, numai sticla ingusta este suficient de rezistenta, mai ales la troienele de zapada din timpul iernii. Dar inainte de a se apuca de munca, si-a facut singur aparatele cu care urma sa lucreze si si-a facut un mic atelier: „Cu utilajele astea create de mine am lucrat toata fieraria. Daca ar fi sa calculez la preturile de acum, am bagat cam 30 de milioane numai in geamuri. Cornierul l-am pus invers si i-am pus garnitura de cauciuc“. Nicolae spune ca in afara de rasadurile care cresc in sera in cele mai bune conditii, o alta realizare este… economia de carburanti. „Se transmite caldura prin plafon si fac economie de lemne. Consum maximum doi metri cubi de lemne pe an“. In sera lui nea Capatina cresc de toate: castraveti, rosii, ardei, vinete… „Isi ia copiii rasaduri de la mine cite vor si ce imi ramine vind. Scot cam sapte-opt milioane de lei“.
Rasadul bun cu secrete se tine
Dar lucrurile nu sint asa de facile cum par, pentru ca Nicolae are secretele lui, fara de care productia nu ar fi atit de buna: „Folosesc un amestec cu pamint de turba, de la padure, cu ranita si rumegus. Rumegusul e bun pentru ca tine umezeala. Dar ca sa nu intre udatura in plafon, pun sub rasaduri un strat de folie. Ingrasamintul trebuie sa fie nici putin, nici mult. Daca pui mult, se molesesc rasadurile. Iar apa cu care ud o tin mai intii in vase, sa bata soarele in ea, pina ajunge la aceeasi temperatura ca inauntru“. Tot cu… secrete isi intretine Nicolae si lamiii, opt la numar: „Le trebuie caldura, lumina, trebuie udati o data la patru zile, iar cel mai bun medicament pentru ei e spalatura de singe de la pasari. Nu o arunc niciodata, o pun in ghivecele lamiilor. Dar singele trebuie sa fie numai de pasare. Copiii si rid de mine, ca le zic: <<Luati-va curcanul, dar mie sa imi lasati singele!>> Lamiii e bine sa ii altoiesti la patru ani, iar altoirea in pana e cea mai buna si mai sigura“. Nea Capatina are planuri mari cu lamiii lui. Vrea ca, prin altoire, sa manince in curind si lamii, si grepfruit de la acelasi pom.
Sera-un inlocuitor pentru un vis neimplinit
Cea mai mare dorinta a lui Nicolae era insa sa isi faca o ciupercarie: „Despre ciuperci as putea sa vorbesc o saptamina. Am facut un an de specializare la o ciupercarie din Bucuresti si de atunci mi-a ramas pe inima ideea asta. Dar iti trebuie bani multi si eu nu i-am avut. Asa ca mi-am facut sera de legume. Dar pina la urma tot imi fac macar o sera de bureti, ca e mai usor si costa mai putin“. Nimeni nu se indoieste ca nea Capatina va avea intr-o zi o sera de bureti, pentru ca toti stiu ca atunci cind isi pune ceva in minte, musai duce la bun sfirsit. Asa cum a fost si cu arborele de cafea: „Singurul loc din tara unde se gaseste arborele de cafea este Gradina Botanica de la Lugoj. In 1985 am dat aproape un salariu pe un lastar, pentru ca mi-a placut foarte mult. Are o frunza groasa si lucioasa si un miros extraordinar! Acum este la un prieten, dar o sa il aduc inapoi acasa“. Arborele de cafea isi va gasi locul printre lamiii infloriti care isi raspindesc mirosul cale de citeva ulite atunci cind Nicolae ii scoate in curte, o data cu venirea caldurii. Atunci chiar ca nu mai este chip ca trecatorii sa nu se opreasca pentru a admira o clipa minunatia din fata casei lui nea Capatina…In tot Popinzalestiul nu gasesti casa ca a lui nea Capatina. Daca treci pe soseaua principala e imposibil sa nu iti atraga privirea constructia acoperita cu geamuri de sticla, avind in loc de pod o… sera. De cum intri in casa lui Nicolae Capatina, lamiii bogati in fructe, care ocupa tot holul, ii tradeaza pasiunea. Calculind fiecare amanunt si dind friu liber imaginatiei, nea Nicolae si-a pus ideile in practica si a creat sera pe care o visase de ani buni, stirnind uimirea si o oarecare invidie din partea consatenilor: „Vazusi, bre’, al naibii om mai e Capatina asta de-si facu gradina in virfu’ casei!“.
