Pe ulitele din Botosesti Paia, o batrina trece grabita, cu ochii in pamint. Nela Secara poarta ca pe o povara rusinea fiicei sale, plecata in lume dupa ce si-a parasit trei copii cuminti si frumosi, de care ar fi mindru orice parinte. Batrina, de 67 de ani, si sotul ei au ramas sa isi ingrijeasca nepotii din pensia lor de 350.000 de lei, acceptind situatia fara lamentari, supusi in fata sortii. Singura durere care le macina sufletul batrinilor este saracia care ii apasa mai greu decit amarul lasat in suflet de fiica lor care a dezertat de la indatoririle de mama. Din cauza lipsurilor, copiii nu pot sa se bucure nici macar de minimul necesar. Cel mai dureros si trist pentru cei doi batrini este sa ii explice nepotelei lor de 16 ani de ce a trebuit sa renunte la scoala.
Anisoara Ungureanu a fost adoptata de sotii Secara cind avea numai trei ani. Atunci, cei doi soti nu banuiau cite necazuri si tristete le va aduce mai tirziu fata pe care urma sa o creasca cu dragoste, avind grija sa nu ii lipseasca nimic. „Cind am luat-o nu avea decit 12 kilograme. Am tinut-o ca pe o floare, i-am dat ce era mai bun si am crescut-o cum am stiut mai bine“, isi aminteste cu tristete mama adoptiva a Anisoarei. Dupa patru ani de la infierea copilei, contrar asteptarilor, Nela a nascut o fetita. Cei doi parinti nu au facut insa nici o diferenta intre copilul natural si cel adoptat. „Pe fata mea am dat-o, am maritat-o si am trimis-o la barbat. Pe Anisoara am tinut-o… Ma birfea, ma fura, dar am tinut-o… Cind s-a maritat, a ramas cu mine in casa. Am avut un ginere, om, nu gluma! Lucra la o unitate militara. A dat unul cu masina peste el si l-a omorit. Acum criminalul le plateste copiilor 13.500 de lei pe luna. La toti trei…“. Moartea sotului Anisoarei, in urma cu sase ani, a insemnat inceputul sfirsitului. Femeia a ramas insarcinata si a nascut un copil „din flori“. A plecat atunci de acasa, lasindu-si ceilalti trei copii rezultati din casatorie in grija bunicilor.
„Ce mama, muma, ca nici nu m-a crescut, nici nu i-a pasat… Ne-a lasat de izbeliste!“
Acum Anisoara este la Craiova, in centrul maternal, impreuna cu nou-nascutul. In urma ei, trei copii se zbat sa razbeasca in viata si nu inteleg de ce au ramas fara ambii parinti, avind ca sprijin doi batrini saraci si obositi. Alina are 16 ani si a trebuit sa renunte la scoala pentru ca pensiile bunicilor, de 350.000 de lei, nu ajung nici pentru mincare si nici pentru haine. Constantin are 15 ani si sufera din cauza celei care ar fi trebuit sa ii fie mama. „Il intreb: <>“, spune bunica lui. Raspunsul poarta in el tristetea sufletului ingenuncheat al unui copil maturizat inainte de vreme: „Ce mama, muma, ca nici nu m-a crescut, nici nu i-a pasat… Ne-a lasat de izbeliste!“.
Nela Secara a incercat sa intocmeasca dosar pentru a primi venitul minim garantat, dar la primarie i s-a spus ca nu se incadreaza in conditiile cerute. „Stiu ca nu ma incadrez. Avem citeva pogoane de pamint, dar cu ce sa il muncim? Noi sintem batrini, nu putem, iar bani, de unde? Cunosc legea, dar am zis sa le fac copiilor astia un ajutor, ca nu o mai scoatem la capat…“ Batrina spera ca va gasi sprijin la Directia pentru Protectia Drepturilor Copilului si asteapta acum sa ia pensia pentru a veni la Craiova, in cautare de mai bine pentru nepotii ei pe care ii iubeste mai mult decit orice.
