24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăActualitate„Ceea ce nu va doriti este o schimbare pe placul elitelor politice care si-ar putea agata de rever insigna europeana, dar pe care populatia n-ar putea s-o suporte la nivel social“

„Ceea ce nu va doriti este o schimbare pe placul elitelor politice care si-ar putea agata de rever insigna europeana, dar pe care populatia n-ar putea s-o suporte la nivel social“

– Stiti foarte bine ca la Summit-ul de la Laken s-a decis un program special de recuperare a intirzierilor inregistrate de Romania si Bulgaria in procesul de aderare. Ce poate face Parlamentul European in acest sens, ce puteti face dvs., deoarece ati afirmat de mai multe ori ca una dintre principalele dvs. prioritati o constituie extinderea UE?

– Cred ca exista doua parti distincte ale procesului extinderii. Prima consta in activitatea care se desfasoara intre guvernul tarii dvs. si mai ales specialistii din departamentele specializate si Comisia Europeana, pentru a putea prelua acquis-ul comunitar, ansamblul legislatiei europene, practica lui si sistemul de administratie, pentru a le transpune in legislatia romaneasca, prin intermediul parlamentului, pentru implementarea acestei legislatii in practica. Au fost identificate ca fiind mari probleme in Romania cele legate de administratia publica si, regretabil, cele legate de coruptie. Dar programul sugerat de Comisie este conceput in sensul de a permite continuarea procesului de aderare .

– Care este rolul parlamentarilor?

– Nu sintem un organism executiv, deci nu este treaba noastra sa gindim detaliile reformei administratiei publice, dar noi trebuie sa fim cei care promoveaza aceste schimbari, sa influentam producerea unor anumite lucruri, sa votam bugetele care sa ofere executivului spatiul de manevra pentru a face toate acestea. Dar, mai mult decit orice, pentru a fi in stare sa spunem ca avem un contract moral cu dvs., cel de a face astfel incit dvs., concetateni ai nostri europeni, sa faceti parte din Uniunea Europeana in cel mai apropiat moment posibil. Iar pina la momentul respectiv vom fi alaturi de dvs. ca parteneri, dar trebuie sa ajungem la etapa in care dvs., ca tara, sa puteti realiza usor acest lucru. Deocamdata, momentul aderarii nu este sigur, dar ceea ce este sigur este contractul moral.

– Da, un contract moral, dar trebuie sa existe si niste fapte concrete. Opinia publica romaneasca doreste sa vada proiecte, care sa fie vizibile si identificabile cu aceasta vointa politica europeana. Interesul dvs. pentru problemele Romaniei este mai vechi, iar prima parte a intrebarii mele este <>, iar a doua este <>

De ce ma intereseaza Romania? Deoarece aceasta face parte din convingerea mea profunda ca generatia noastra de europeni este totodata confruntata si privilegiata cu sansa de a putea vindeca ranile unei operatiuni barbare a secolului XX, mai ales pentru tarile din Europa Centrala si de Est, din sud-estul Balcanilor, cele care au suferit atit de mult si au platit pretul acestei istorii. Acum este momentul reangajarii, reintrarii, reunificarii. Este un moment special al istoriei si sint foarte impresionat de calitatea sa exceptionala. Dupa parerea mea, pe continentul european, in ultima mie de ani, nu s-a mai produs ceva atit de pasionant, pozitiv si creativ. Iata de ce, de mai mult timp, mi-am asumat o sarcina speciala, aceea de a intelege personal, ca politician, povestea extinderii la nivelul fiecareia dintre tarile candidate. Romania este o tara mare, cu o populatie numeroasa si reprezinta o problema foarte importanta. Am analizat revolutia din fiecare tara, aparitia societatii civile in Polonia, intr-un santier naval o data cu „Solidaritatea“, procesul dezmembrarii comunismului, pe masura ce oamenii isi afirmau dreptul de a decide pentru propria lor soarta. Am asistat la nasterea miscarilor civile in Ungaria si in RDG. Si cred ca, in cazul Romaniei, lucrul care m-a fascinat este ca, daca a trebuit o pregatire de zece ani pentru revolutia din Polonia, de zece luni in Ungaria, zece saptamini in RDG, in Romania a fost nevoie de doar zece ore, in aceeasi zi Ceausescu fiind acolo si apoi disparind…dar, dintr-un alt punct de ve dere, revolutia a fost si cea mai incompleta dintre toate, deoarece radacinile sale la nivelul societatii civile, in sufletul si inimile oamenilor, n-au fost la fel de adinci ca in Polonia sau in alte tari. Am stiut ca Romania reprezinta un caz aparte si, din aceasta cauza, necesita o atentie speciala. Vorbind acum despre lucruri concrete, programul SAPARD, spre exemplu, este foarte bun pentru ca vizeaza imbunatatirea structurilor din agricultura. Pe hirtie, banii exista. Tot pe hirtie exista si planuri. Dar, cind mergem pe teren, vedem ca unele dintre programe nu exista si acum trebuie sa trecem de la nivelul posibilitatilor teoretice, foarte realiste, la o miscare in teren. Imi amintesc de vizita pe care am facut-o cu mai mult timp in Romania, inainte de alegeri, la Slobozia, care este un oras in mijlocul Cimpiei Centrale. Voi face o vizita in Romania si atunci mi-ar placea deja sa putem motiva serviciile Comisiei Europene si pe cele competente din Romania sa aleaga un loc cum este Slobozia si sa transforme teoria despre reforma agricola in ceva real. O asemenea initiativa trebuie luata nu fiindca Slobozia ar fi diferita de restul localitatilor din Romania, ci pentru ca ar putea deveni un fel de avangarda, un mod de a demonstra ca ne miscam de la nivelul abstract al ideilor inspre lumea practica a progresului. Iar oamenii de acolo trebuie sa inteleaga – si mi-ar placea foarte tare sa le pot aduce acest mesaj din partea Parlamentului European, din partea UE – ca vrem ca si actiunea noastra sa fie in beneficiul practic, in sprijinul calitatii vietii, al pacii si stabilitatii, al prosperitatii tuturor comunitatilor umane din Romania.

– Un alt nivel al sprijinului adus de dvs. pentru eforturile romanesti ar putea fi intarirea relatiilor cu Parlamentul Romaniei. Ce se poate face in acest sens, cum pot fi adusi parlamentarii romani mai aproape de ceea ce se petrece aici?

– Ca presedinte al Parlamentului European, cred ca pot avea in vedere o strategie cu doua parti distincte. Prima este din acest moment pina in clipa in care Romania va semna tratatul de aderare la UE. Desigur, chiar si din acel moment va mai trece ceva timp, deoarece el trebuie sa fie ratificat de catre parlamentul tarii dvs., poate chiar in urma unui referendum, lucru care nu este de competenta noastra, ci de cea a parlamentelor din fiecare dintre tarile candidate. Dar acum, in ceea ce priveste strategia in doua parti a Parlamentului European… in primul rind, in acest an vom organiza o dezbatere privitoare la extindere, o dezbatere extrem de speciala deoarece, din 2002, extinderea nu va mai fi doar teorie. Acesta este anul in care, sper, la Copenhaga, vom avea gata tratatele de aderare pentru cea mai mare parte a tarilor candidate sau ele vor fi atit de aproape sa fie realizate incit sint deja o realitate politica. Sper ca, in acest an, sa invit reprezentanti ai Parlamentului Romaniei pentru a participa la dezbaterile din Parlamentul European si voi incuraja grupurile politice sa-si invite aici colegii romani, fiecare in functie de familia si de ideologia sa politica. Desigur, va exista si un vot la care nu vor putea sa participe, deoarece ei nu sint alesi membri ai forului european, dar cine spune ca nu pot lua parte la dezbateri? Putem experimenta cu aceasta noua Europa, putem s-o cream, doresc s-o percep in mod real in acest an. Vorbind acum despre a doua parte a strategiei, cred ca grupurile politice ar putea fi de acord ca, atunci cind tratatele de aderare sint semnate, sa putem gasi un statut de observator pentru parlamentarii din tarile respective, cu participare regulata a unor parlamentari desemnati si din Romania, atunci cind va veni vremea. Astfel vor invata functionarea sistemului european, vor vedea cum rezolvam problemele si vor fi o avangarda. Parlamentarii se vor duce acasa si vor relata „povestea europeana“ opiniei publice din Romania.

– Vorbiti acum nu doar pentru politicieni, ci pentru opinia publica, pentru cititorii mei. Ei asteapta un mesaj de speranta, asta pentru ca, trebuie sa va spun acest lucru, exista un sentiment de a fi lasati de-o parte. Sintem ultima tara pe lista negocierilor in materie de capitole deja deschise, sintem in coada tuturor listelor. Speranta de a fi parte in aceasta familie europeana este una indepartata. Care este mesajul dvs., direct pentru ei, pentru cei care sint actorii principali ai procesului extinderii?

– Cred ca primul mare mesaj este ca Romania face parte din acest proces. Sint de acord ca procesul de negocieri este unul complex, dar sa nu confundam complexitatea cu obiectivul final. Obiectivul este de a gasi o cale si cea mai potrivita data, cit mai apropiata, atit pentru UE, cit si pentru Romania, pentru a avea toate conditiile necesare ca Romania sa devina membru deplin al UE. Acesta este obiectivul si asa ramine. In cadrul acestui proces, exista alte tari care sint mai avansate decit romanii in ceea ce priveste pregatirile de aderare. Singurul mod de a raspunde la acesta, fiindca ati amintit de apartenenta la familia europeana, este sa spunem ca in propria noastra familie, cind avem un copil, se poate ca, atunci cind vedem un bebelus cum iese din patut si incepe sa se miste de ici-colo, sa avem ambitia sa poata sa deschida usa si sa inceapa sa si alerge. Dar copiilor trebuie sa li se permita sa-si urmeze propriul lor proces de dezvoltare. Momentul magic pentru un parinte, cind copilul se ridica pentru prima oara in picioare si incepe sa mearga, un moment minunat, este determinat nu de parinti, ci de copil. O analogie nu este buna, deoarece nici Romania nu e un copil si nici UE, un parinte, fiind egali in aceasta noua constructie europeana, dar, daca din acest exemplu as putea extrage o analogie, acest prim pas foarte important al aderarii este in mare masura in miinile dvs. Stim care sint cerintele si criteriile generale. Le stiti si dvs. Si este drept sa vi se ofere timpul si spatiul necesare pentru a putea face acest prim pas. Si daca-l puteti face mai rapid, acest lucru trebuie recunoscut, respectat si sarbatorit. Dar si daca aveti nevoie de ceva mai mult timp, acest prim pas, asemenea primului pas al unui copil, trebuie sa fie facut in clipa pe care o alegeti si in ritmul la care puteti face fata. Ceea ce nu va doriti este o asemenea schimbare pe placul elitelor politice, care si-ar putea agata de rever insigna europeana, dar pe care populatia n-ar putea s-o suporte la nivel social. Avem de-a face cu o problema complicata, iar societatea, asemenea copilului la primul sau pas, trebuie lasata sa-si aleaga momentul cel mai potrivit pentru un asemenea mare eveniment. Dar nu exista nici un fel de indoiala ca pasul va fi facut. Si il vom face impreuna.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS