Paraschiva Feraru maninca de 27 de ani la Cantina saracilor
Paraschiva Feraru, de 83 de ani, vinde, de peste 40 de ani, moristi in diverse locuri din municipiul Tirgu Jiu. Moristile, pe care a invatat sa le confectioneze de la sotul ei, reprezinta singura sursa de venit pentru batrina. Zilnic, femeia parcurge aproximativ trei kilometri pentru a-si comercializa marfa in Piata Centrala din oras si la o scoala generala din municipiu. Paraschiva maninca de aproape 30 de ani la Cantina saracilor.
Batrina este cunoscuta de generatii de elevi
Paraschiva Feraru s-a nascut in 1919 in localitatea gorjeana Ceauru. Pentru a-si putea cistiga cit de cit existenta, aceasta vinde moristi la pretul de o mie de lei bucata. De zeci de ani, femeia sta la poarta Scolii generale nr. 5 din Tirgu Jiu, in speranta ca va mai putea stringe ceva bani. Ea este cunoscuta de elevii de aici. Femeia are doar patru clase si nu a lucrat decit ocazional. „Nu mai am ce sa fac. Trebuie sa traiesc si eu cumva. Acum nu se mai cauta moristile. Le dau chiar si la 500 de lei una, numai ca sa mai iau si eu un ban. De la inceputul anului nu mi-a cumparat nimeni nici macar una. Sotul meu a murit acum 40 de ani. Tot asa isi cistiga si el existenta. El m-a invatat cum se fac. Nu e greu. Le confectionez din ambalaje si lemne. Eu i-am luat locul de cind am ramas vaduva. Ma mai duc din cind in cind in piata si in parc. Acum nu prea mai merg asa des, pentru ca obosesc repede“, a spus Paraschiva Feraru. De aproximativ doi ani, ea primeste de la municipalitatea tirgujiana un ajutor social de 150.000 de lei. Femeia locuieste intr-o camaruta modesta la iesirea din oras, pe Calea Severinului, numarul 146. Aici este inghesuita toata „averea“ batrinei – citeva paturi, un dulap vechi, ros de molii, doua scaune si un pat.
De 27 de ani, batrina maninca la Cantina saracilor
Din 1975, femeia ia masa la Cantina de ajutor social din Tirgu Jiu. Este cea mai veche clienta a acestei unitati. Pentru a-i ajunge proviziile, batrina maninca mai putin. Ea este totusi multumita ca are cine sa-i asigure existenta zilnica. „Vinerea este mai greu pentru ca trebuie sa-mi ajunga pina duminica. E bine ca se gindeste cineva si la mine. Noi am fost opt frati. Unul dintre ei a mincat tot la cantina. Era paralizat, avea probleme cu picioarele. Mergea in scaun cu rotile. A locuit la mine 12 ani. Dupa ce a murit el,
m-am dus si eu la cantina“, a spus batrina. Singura dorinta a femeii este sa fie sanatoasa pentru ca nu si-ar putea permite sa cumpere medicamente si nici nu ar putea beneficia de retete compensate sau gratuite pentru ca nu are medic de familie.
