TROPARUL BOBOTEZEI
In Iordan botezindu-Te Tu, Doamne, inchinarea treimii s-a aratat; ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit, pre Tine numindu-Te, si Duhul, in chip de porumbel, a adeverit intarirea Cuvintului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie.
Boboteaza si Sfintul Ioan, sarbatorite dupa prima saptamina din ianuarie, incheie timpul magic al celebrarii nasterii fizice (Craciunul) si spirituale (botezul) a Mintuitorului. La romani, ziua de Boboteaza cuprinde motive specifice tuturor sarbatorilor de Craciun: local se colinda, se fac si se prind farmecele si descintecele, se afla ursitul, se fac prorociri ale timpului si belsugului in noul an. O pondere deosebita o detin insa actele rituale si practicile magice de profilaxie si purificare. La riturile crestine de sfintire a apei (aghiasma), umblatul preotilor cu botezul si scufundarea (aruncarea) crucii in apa, poporul a adaugat altele noi, unele crestine, altele precrestine, de purificare si alungare a spiritelor malefice: stropirea, spalatul sau scufundarea rituala in apa riurilor sau lacurilor, impuscaturi, strigaturi, aprinderea focurilor, afumarea oamenilor si usilor. Alimentele specifice Bobotezei sint piftia si griul fiert. Sarbatoarea Sfintului Ioan, din 7 ianuarie, aminteste de anticele petreceri dionisiace, observa Ion Ghinoiu, autorul lucrarii „Zile si mituri. Calendarul taranului roman 2000“. Cunoscuta si sub numele de „Iordanitul Femeilor“, sarbatoarea de duminica reprezinta o petrecere de pomina a nevestelor, care se adunau in grupuri mari la cineva acasa, unde aduceau diverse alimente (oua, faina, carne) si bautura. Dupa ce mincau si beau spunind ca „se iordanesc“, ele cintau, jucau si chiuiau toata noaptea. Dimineata ieseau pe strada, unde luau pe sus barbatii care apareau intimplator in calea lor, ducindu-i cu forta la riu sau la lac si amenintindu-i ca-i arunca in apa „daca nu se rascumpara“ cu un dar, de obicei cu o vadra de vin. In aceasta zi, numita si „Tontoroiul Femeilor“, normele morale ale satului traditional erau abolite, iar excesele de bautura si petrecerile nu mai suparau pe nimeni. Femeile se considerau „mai tari“ decit barbatii si cu mai multe drepturi decit acestia. Lor nu le mai era teama sa lipseasca de acasa, sa chefuiasca sau sa se distreze, fara sa dea socoteala nimanui. In unele sate, tinerele neveste erau integrate in comunitatea femeilor casatorite printr-un ritual special care cuprindea, printre altele, udatul lor cu apa la riu, lac sau fintina. Obiceiul a fost consemnat pina la inceputul secolului 20 in zone precum Buzau, Braila, Constanta, Ialomita sau Tulcea. Principala sursa de informatii despre viata si misiunea Sfintului Ioan o constituie cintecele religioase si evangheliile, cea dupa Luca fiind cea mai bogata in detalii. Zaharia, tatal Botezatorului, a fost preot de gradul al optulea din cele 24 de ordine in care erau impartiti preotii, iar mama lui era Elisabeta, una dintre fiicele lui Aaron, verisoara Sfintei Fecioare Maria. Nasterea Botezatorului a fost anuntata in cel mai uimitor mod: Zaharia si Elisabeta s-au rugat indelung sa aiba un copil, au imbatrinit si cind aproape isi pierdusera speranta a aparut un inger al Domnului care le-a vestit nasterea fiului si cite ceva despre destinul sau. Cind Elisabeta era in luna a sasea a avut loc Bunavestire, iar Maria a aflat ca verisoara ei este insarcinata si s-a grabit sa o felicite. In pintecele acesteia, copilul s-a miscat de bucurie, simtind apropierea Mintuitorului. Iar cum prezenta Duhului Sfint in sufletul copilului pe care il purta Maria excludea vecinatatea pacatului, in acea clipa Botezatorul a fost curatat de pacatul originar. La opt zile dupa ce a fost nascut, Ioan a fost dus la circumcizie, moment in care s-a intentionat sa i se si dea numele, dupa tatal sau, Zaharia. Elisabeta a cerut insa ca fiul ei sa poarte numele Ioan, ceea ce a provocat mirarea tuturor, neexistind in neam nimeni cu acest nume. Ultimul cuvint i-a revenit lui Zaharia, care a respectat dorinta sotiei sale. Oricum, toate aceste evenimente – nasterea unui copil intr-un cuplu atit de virstnic, faptul ca i-a revenit graiul lui Zaharia – i-au pus pe ginduri pe vecini, care si-au pus intrebari in legatura cu viitorul pruncului. Despre data nasterii sfintului Ioan nu se stie nimic cu exactitate, dar multi spun ca el a venit pe lume cu sase luni inainte de Iisus. Cele mai multe date despre copilaria lui sint oferite de Evanghelia dupa Luca, care ne spune ca pe masura ce copilul crestea, el dovedea un spirit din ce in ce mai puternic, pina cind – in adolescenta – s-a decis sa plece in desert pentru a propovadui de acolo legile Domnului. Dupa unele scrieri, Ioan a plecat in desert pentru a scapa de persecutiile regelui Irod, care se temea ca va pierde regatul. De asemenea, potrivit scrierilor Sfintului Petru din Alexandria, tot regele Irod a fost cel care a ordonat uciderea lui Zaharia intre templu si altar pentru acesta profetise venirea lui Mesia. Despre urmatorii 30 de ani nu se mai stie nimic si abia apoi, tot in Evanghelia dupa Luca, este descris inceputul activitatii sale de profet al lui Iisus. Pina atunci el dusese o viata de ascet in desert, unde a mincat lacuste si miere. Dupa cum spune Evanghelia, „In al 15-lea an de domnie al lui Tiberius Cezar“, cuvintul Domnului a inceput sa fie propovaduit in desert de catre Ioan, fiul lui Zaharia. Ioan a traversat tara, apoi, pina la Iordan, propovaduind, fara sa manince altceva in afara de lacuste si miere sau sa bea, imbracat numai cu o patura din par de camila, legata cu o funie. El a fost privit ca un profet si purtator al cuvintului Domnului si intreaga tara a fost strabatuta de vestea despre un nou profet, care boteaza in desert si despre care unii au inceput sa creada ca este Mesia. Oameni de toate categoriile au inceput sa se adune in jurul lui, pentru a fi botezati si pentru a asculta cuvintul Domnului. Fariseii si saducheii erau si ei acolo, cei din urma atrasi de curiozitate si scepticism, iar primii pentru a astepta un posibil cuvint de lauda pentru nenumaratele lor obiceiuri si practici religioase, prin care se considerau mai aproape de Dumnezeu. Dar Ioan le-a condamnat ipocrizia. El le-a cerut tuturor sa se caiasca pentru pacatele lor si sa asculte cuvintul Domnului, sa imparta cu cei saraci averile, iar soldatilor le-a cerut sa nu dea dovada de violenta. Pentru a confirma noua nastere a celor care il ascultau, Sfintul Ioan ii boteza pe toti cu apa din Iordan, spunindu-le totusi ca botezul este bun, dar nu suficient pentru a mintui de toate pacatele, de care numai Mesia ii poate curata pe oameni. Aceste botezuri cu apa din Iordan i-au adus lui Ioan supranumele de Botezatorul, chiar in timpul vietii. Totusi, dreptul sau de a boteza a fost pus la indoiala de unii. Fariseii si avocatii au refuzat sa recunoasca aceasta ceremonie, argumentind ca botezul, ca pregatire pentru regatul lui Dumnezeu, este in legatura cu venirea lui Mesia, asa cum spusese profetul Ilie. Sfintul Ioan a explicat ca el a fost trimis de Domnul pentru a „boteza cu apa“ si pentru a deschide calea Mintuitorului, care va boteza cu Sfintul Duh si cu foc. Ioan a botezat si a predicat ceva vreme (dar nu se stie exact cit), inainte ca Iisus sa vina din Galilea la Iordan, pentru a fi botezat de el. Dupa acest botez, in timp ce Iisus predica prin orasele Galileei, ajungind in Iudeea numai pentru citeva zile, Ioan si-a continuat misiunea in valea Iordanului. Invatati de la Ierusalim au venit sa-l intrebe cine este el cu adevarat, Mesia, profet sau insusi Ilie. Ioan a spus ca este „vocea care striga in desert, pentru a deschide calea Domnului, asa cum a spus profetul Isaia“. Faptul ca Ioan avea din ce in ce mai multi discipoli l-a suparat pe Irod, care l-a aruncat pe profet in temnita din fortareata Machaerus. Unde poate ar fi fost uitat, daca nu ar fi avut un dusman si mai mare: pe Irodiada, care spre deosebire de sotul sau nu era dispusa sa crute viata unui om pe care il vedea ca pe un mare pericol. Astfel, la petrecerea de ziua de nastere a lui Irod, fiica Irodiadei, Salomeea, a dansat minunat, incintindu-l pe imparat. Acesta a fost atit de multumit, incit i-a spus tinerei sa-i ceara orice isi doreste. La sfatul mamei sale, Salomeea a cerut capul lui Ioan, pe o tipisie de aur. Regele a fost foarte trist, pentru ca nu ar fi vrut sa faca asa ceva, spune Evanghelia. Si totusi, pentru a nu-si calca cuvintul a trimis soldati care l-au ucis pe cel care a fost Ioan Botezatorul. Ucenicii sai au aflat de moartea sa si au mers pentru a-i lua trupul si a i-l depune intr-un mormint, dupa care i-au povestit lui Iisus ce s-a intimplat.
