Lipsa unei case si a unui serviciu, obstacole in calea fericirii
O tinara care nu a simtit niciodata caldura caminului parintesc vrea sa-i ofere copilului ei o familie adevarata. Vasilica Caldararu, la cei 21 de ani pe care-i are, stie ca nimic nu este mai important pentru un copil decit dragostea mamei. Crescuta prin institutiile statului, tinara a aflat dintr-o greseala a naturii ce inseamna sa fii mama. Nu stiuse niciodata cum este sa ai mama, dar, la o virsta cind alte fete se distreaza prin discoteci, Vasilica a fost nevoita sa invete sa-si creasca singura un copil, fetita. Tinara nu a cunoscut niciodata iubirea materna, de mica fiind un locatar permanent al caselor de copii. Isi aminteste vag ca, atunci cind avea opt ani, doi oameni mari, care-si ziceau parinti, au venit sa o viziteze in leaganul in care era internata. O singura vizita si atit. Stie ca are un frate, dar si o sora care locuieste la Resita, dar nimic mai mult. Ar vrea sa-i revada, sa simta macar citeva zile cum este viata de familie. De parinti nu mai vrea sa stie nimic. O singura data a avut nevoie de ei si atunci au respins-o. „Cind am ramas gravida, tatal fetitei m-a parasit. A trebuit sa plec de la fundatia care ma gazduise si atunci nu aveam unde sa ma duc. Eram insarcinata in citeva luni si dormeam pe ascuns in scoala in care invatam. Atunci m-am dus la parintii mei sa le cer ajutorul. Nu au vrut sa auda nici de mine, nici de copilul meu“, povesteste Vasilica. Cu putin inainte de a o aduce pe lume pe Gina, tinara mama a gasit adapost in Centrul Maternal din Craiova, un loc in care mamele aflate in dificultate primesc gazduire o perioada de timp.
„Vreau sa-i dau fetitei tot ceea ce mie mi-a lipsit“
Cit de disperata ar fi fost, tinara mama nu s-a gindit nici macar o data sa-si abandoneze fetita. „Este copilul meu, cum sa-l parasesc?“, spune Vasilica, stringindu-si mai tare fetita in brate. Acum, tinara mama si copilul ei au un acoperis deasupra capului. Vasilica insa nu este fericita, deoarece stie ca locuinta actuala este provizorie si de aici va pleca mai departe spre viata. O viata care nu-i promite nimic. Are un copil de patru luni, nu are serviciu, nu are o locuinta a ei. Si totusi, Vasilica nu dispera. Ea crede ca intr-o zi Dumnezeu isi va intoarce privirile catre pamint si o va vedea. Daca nu pe ea, macar pe Gina. „Nu vreau nimic pentru mine. Imi doresc o casa si un serviciu ca sa-mi pot creste copilul. Vreau sa-i dau fetitei mele tot ceea ce mi-a lipsit mie. As lucra orice, nu sint mofturoasa. Nu vreau decit sa am ce sa-i ofer Ginei“, spune Vasilica. Tinara a absolvit o scoala postliceala de cofetari-patiseri si spune ca si-ar dori foarte mult sa lucreze in domeniu. S-ar multumi insa si cu un post de femeie de serviciu si o camaruta in care sa locuiasca. Sa fie a lor.
