Dosarele de droguri au devenit o prezență constantă pe rolul parchetelor și al instanțelor, iar profilul celor cercetați s-a schimbat în ultimii ani. Tot mai des, în fața procurorului ajung tineri fără antecedente, găsiți cu cantități mici, cu un colet comandat online sau cu medicamente fără rețetă, care fie nu cunosc că fapta lor reprezintă infracțiune, fi nu stăpânesc diferența din perspectiva sancționatorie dintre regimul deținerii pentru consum și cel al traficului.
Am vrut să înțelegem cum arată aceste dosare din perspectiva apărării, așa că l-am întrebat pe Vasile Nester, avocat specializat în dosare de droguri, ce contează în primele ore, ce s-a schimbat în lege și ce crede despre propunerea de a înlocui închisoarea cu amenda pentru consumatori.
Pentru cineva care nu a avut niciodată un dosar penal, ce înseamnă, concret, să fie găsit cu droguri?
Legea nr. 143/2000 face distincție între deținerea pentru consum propriu și trafic. Deținerea pentru consum propriu este pedepsită de art. 4 cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, pentru drogurile de risc, cum este canabisul, și cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, pentru drogurile de mare risc. Traficul, de la art. 2, înseamnă deja închisoare de la 3 la 10 ani, respectiv de la 5 la 15 ani. Între cele două texte diferența de pedeapsă este considerabilă, iar granița dintre ele o trasează scopul deținerii, mai mult decât cantitatea.
Cu titlu exemplificativ, arăt că am avut clienți care au porționat o cantitate mică de droguri în diferite țiple, iar coroborat cu alte mijloace de probă s-a considerat că erau destinate vânzării, iar alți clienți care au decis achiziționarea unei cantități mai mari strict pentru considerente de preț avantajos. Drept urmare, câteva grame pot fi trafic, dacă există indicii că o parte era destinată altcuiva, după cum o cantitate mai mare poate rămâne consum, dacă probele arată un consum constant și personal.
Spuneați că cele mai multe dosare se decid la primele declarații. De ce?
Pentru că primele ore stabilesc, de regulă, încadrarea juridică, iar încadrarea decide aproape tot ce urmează. Persoana în cauză este, de obicei, surprinsă, obosită după o percheziție începută dimineața devreme și dornică să explice. Explicațiile date în acel moment ajung însă în procesul-verbal sau în declarație cu formulări care nu întotdeauna îi aparțin sau sunt regretate ulterior. O frază de tipul „am mai luat și pentru un prieten” mută discuția de la art. 4 la art. 2, adică, pentru canabis, de la o faptă care se poate încheia cu renunțarea la urmărirea penală, amânarea aplicării pedepsei sau cu o amendă penală la un minimum de trei ani; pentru un drog de mare risc, de la șase luni la cinci ani închisoare. Acea declarație rămâne în dosar până la final și este comparată cu tot ce spune persoana mai târziu, iar orice diferență va fi citită în defavoarea ei.
Codul de procedură penală îi recunoaște suspectului și inculpatului dreptul de a nu da nicio declarație. Recomandarea mea este ca acest drept să fie folosit până la discuția cu avocatul, cu o singură precizare: tăcerea este utilă doar dacă este urmată de o apărare construită, pentru că, la un moment dat, versiunea persoanei trebuie spusă, coerent și susținută de probe.
Comenzile online din străinătate au devenit frecvente. Ce riscă cineva care primește un colet din străinătate?
Riscul este mai mare decât cred cei mai mulți. Introducerea drogurilor în țară este o infracțiune distinctă, prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu închisoare de la 5 la 15 ani pentru drogurile de risc și de la 10 la 20 ani pentru cele de mare risc. Pentru o persoană care a comandat câteva grame pentru sine, dar din străinătate, potrivit practicii actuale, diferența dintre art. 3 și art. 4 se poate reflecta, practic, în libertatea persoanei.
Și medicamentele? Mulți nu știu că un anxiolitic poate fi drog.
Alprazolamul, substanța activă din Xanax, este înscris în tabelul III al Legii nr. 143/2000, alături de alte benzodiazepine, ceea ce îl face, în sensul legii, drog de risc. Prescripția medicală face deținerea licită, în limita cantității prescrise, iar fără o prescripție valabilă la data faptei, deținerea pentru consum propriu intră sub incidența art. 4. Întâlnim în practică situația în care persoana are comprimate rămase dintr-un tratament mai vechi sau primite de la o rudă care are rețetă. Instanțele sunt stricte în ambele situații: rețeta trebuie să acopere deținerea la data percheziției, iar o rețetă emisă ulterior sau una pe numele altei persoane nu are acest efect. Documentele medicale pot sprijini, totuși, apărarea în privința scopului deținerii și a individualizării pedepsei. Cât despre cel care a dat comprimatele, chiar fără plată, acesta se poate expune, la rândul lui, unei acuzații de trafic.
În octombrie a fost depus în Senat un proiect care ar transforma deținerea pentru consum în contravenție. Ce părere aveți?
Propunerea legislativă B544/2026, inițiată de senatoarea Victoria Stoiciu, păstrează faptele de la art. 4 din Legea nr. 143/2000 și le schimbă doar sancțiunea. Ele ar deveni contravenții, sancționate cu amendă de la 1.000 la 3.000 de lei, în funcție de tipul drogului. Drogurile s-ar confisca în continuare, iar consumul ar rămâne interzis, așa că vorbim despre o dezincriminare limitată la consumator, fără vreo formă de legalizare. Senatorul Daniel Fenechiu și-a retras între timp semnătura, iar Parchetul General și DIICOT au exprimat poziții nefavorabile.
Obiecția cel mai des invocată este lipsa unui prag cantitativ între consum și trafic, cu temerea că oricine ar putea scăpa cu o amendă declarând că drogurile sunt pentru el. Nu împărtășesc această temere.
Sintagma „pentru consum propriu” desparte art. 4 de art. 2 încă din anul 2000, fără niciun prag, iar Curtea Constituțională a respins inclusiv critica privind lipsa unui criteriu cantitativ, prin Decizia nr. 502/2025. Instanțele fac deja distincția pe baza probelor. Câteva grame porționate în doze, lângă un cântar și mesaje de vânzare, au dus la condamnări pentru trafic. Sute de grame au rămas consum propriu acolo unde acuzarea nu a dovedit că drogul ar fi ajuns la altcineva. Un gramaj fix ar transforma un indiciu într-o regulă, ar putea răsturna sarcina probei și ar trebui stabilit pentru aproape 380 de substanțe, cu concentrații diferite.
Ce i-ați spune cuiva care află astăzi că este cercetat într-un dosar de droguri?
Să afle mai întâi în ce calitate este cercetat și ce faptă i se impută, pentru că de aici pornește orice apărare. Dacă dosarul a pornit de la un control în trafic, este bine să știe că poate fi cercetat, în același timp, și pentru deținerea drogurilor, și pentru conducerea unui vehicul sub influența drogurilor, faptă prevăzută distinct de art. 336 alin. (2) din Codul penal. În aceste cauze, discuția se poartă adesea pe rezultatul analizei de sânge și pe momentul consumului. Să citească integral procesul-verbal înainte de a-l semna, să consemneze obiecțiunile dacă nu este de acord cu ce s-a scris și să semneze doar după ce textul reflectă ce s-a întâmplat. Să strângă din timp actele care îi descriu situația reală. Dacă problema este consumul, să ia în serios programele de asistență medicală și psihologică pentru consumatori. Ele îl ajută în primul rând pe el, iar instanța ține seama de demersurile făcute de bunăvoie. Organul judiciar apreciază, de asemenea, conduita sinceră pe parcursul procesului. Toate aceste elemente cântăresc mai mult când apar devreme în dosar, pentru că la final judecătorul are în față atât fapta, cât și persoana care a săvârșit-o.
