• Cea mai urita zi din istoria fotbalului oltean: 25.000 de oameni au huiduit o echipa care, oficial, se numea totusi Universitatea Craiova • Suporterii au incurajat-o pe FC National, huiduindu-l pe Netoiu: „Mori, ciine!“
Peste 25.000 de spectatori au luat loc simbata in tribunele stadionului „Ion Oblemenco“ pentru a-si sustine favoritii, adica pe cei de la FC National! O partida pe viata, pe moarte si pe dolari multi, dupa cum o caracterizase toata lumea inainte de fluierul lui Helesteanu. Asa cum era de asteptat, meciul a inceput tare, pe contre, in care s-a murit pentru fiecare balon. Dar chiar din start, o greseala a defensivei oaspetilor (in frunte cu experimentatul Vintila), coroborata cu o eroare a asistentului Muresan, a facut ca tabela de pe „Ion Oblemenco“ – 1-0 (Barcauan) – sa aduca bucurie numai pe banca tehnica a Universitatii si in Stefan cel Mare. Un moment deosebit de important s-a petrecut peste sapte minute, cind Craciunescu a salvat de pe linia portii, Sergiu Radu sutind inspre poarta goala! Inexplicabil, „bancarii“ lui Oli au cazut. Parca aveau plumb in ghete, desi ei luptau pentru titlul national. Cu un Mitrovici neinspirat (a irosit o oportunitate de a egala cind a preferat sa suteze in loc de o pasa lui Coman, aflat liber – min. 20), doar cu o floare (Gabi Popescu) nu se putea cistiga. Evolutia unor jucatori ai Nationalului a fost, repet, mediocra. Gazdele, desi huiduite pe propriul teren, au jucat surprinzator de calm, previzibil. Si altfel, luindu-le pulsul, „rocaristii si taranii“ – cum i-a numit pe olteni un baner al galeriei – au mai inscris un gol naucitor (Baldovin, min. 40) si la pauza conturile pareau incheiate.
Revirimentul si iuresul asteptat din partea lui Gabi Popescu et comp. nu s-a petrecut la reluare, asa cum ar fi dorit Olaroiu si tribunele, iar golul lui Sabin Ilie (’77) a venit prea tirziu pentru o echipa care parca n-a dorit sa ia titlul. Intr-un meci atit de tensionat, dar sarac la capitolul spectacol fotbalistic, FC National a cedat din aproape toate punctele de vedere (mai ales psihic), iar Craiova lui Netoiu a demonstrat, ca si in meciul cu Steaua, ca atunci cind lotul e valid si ordinele Comandantului sint ferme, victoria e posibila. Si asa titlul a poposit in Stefan cel Mare, ograda Comandantului.
