Este vindecarea bolii Alzheimer o misiune imposibilă sau doar o chestiune de timp? Aceasta este întrebarea care planează asupra cercetării medicale moderne și care prinde contur într-o sală de operații de la Spitalul Regal din Edinburgh. Aici, o intervenție neurochirurgicală de rutină devine o piesă-cheie într-un demers științific aflat în avangarda luptei împotriva demenței.
În timpul unei operații de îndepărtare a unei tumori cerebrale, medicii extrag o mică secțiune de cortex – stratul exterior al creierului, responsabil de memorie, limbaj și gândire. În mod normal, acest țesut ar fi considerat deșeu medical. La Edinburgh, însă, el este salvat și transformat într-un instrument de cercetare de neprețuit, potrivit BBC.
Țesut cerebral viu, folosit pentru a înțelege Alzheimerul
Cu acordul pacientului, fragmentele de creier sunt transportate rapid la Universitatea din Edinburgh, unde echipa coordonată de dr. Claire Durrant le menține în viață în condiții de laborator. Cercetătorii expun aceste mostre la proteinele toxice asociate bolii Alzheimer – amiloid și tau – pentru a observa, în timp real, cum sunt distruse sinapsele, conexiunile dintre neuroni.
Această abordare este rară la nivel mondial și oferă o perspectivă directă asupra mecanismelor bolii, imposibil de obținut până acum prin alte metode. „Este un dar extraordinar, primit într-un moment extrem de dificil pentru pacient”, spune dr. Durrant.
De ce nu avem încă un tratament curativ
Aproximativ un milion de oameni din Marea Britanie suferă de demență, Alzheimerul fiind cea mai comună formă. Cu toate acestea, cauzele exacte ale pierderii sinapselor rămân insuficient înțelese. Această necunoscută fundamentală a împiedicat, până acum, dezvoltarea unui tratament curativ.
Cercetările recente sugerează însă că boala Alzheimer nu este inevitabilă. „Avem toate motivele să credem că este o boală care poate fi tratată și, eventual, vindecată”, afirmă dr. Durrant, bursier Dyson în cadrul organizației Race Against Dementia.
Medicamentele care au redeschis speranța
Primele progrese concrete au venit odată cu dezvoltarea medicamentelor lecanemab și donanemab, care încetinesc evoluția bolii. Deși efectele lor sunt considerate modeste și nu sunt încă finanțate de NHS, ele reprezintă o descoperire majoră.
Profesorul Tara Spires-Jones, director al Centrului pentru Descoperirea Științei Creierului din Edinburgh, consideră că aceste tratamente „au deschis ușa” către o abordare mult mai complexă și eficientă a bolii.
O abordare din mai multe direcții
Cercetarea actuală nu se mai concentrează exclusiv pe proteina amiloid. Studiile vizează și proteina tau, inflamația cerebrală, sistemul imunitar, sănătatea vaselor de sânge și rolul geneticii și al mediului.
Potrivit profesorului Spires-Jones, viitorul luptei împotriva Alzheimerului se va construi în trei etape:
- Pe termen scurt: medicamente care opresc sau încetinesc semnificativ boala
- Pe termen mediu: prevenirea completă a demenței
- Pe termen lung: vindecarea pacienților care prezintă deja simptome
Ea estimează că un tratament care „schimbă radical viața” ar putea fi disponibil în următorii cinci până la zece ani, dacă boala este depistată suficient de devreme.
Un drum lung, dar plin de optimism
Deși complexitatea creierului uman rămâne o provocare uriașă, cercetătorii sunt mai optimiști ca niciodată. Studiile pe țesut cerebral viu oferă o șansă reală de a înțelege și, în cele din urmă, de a învinge una dintre cele mai devastatoare boli ale secolului.
„Nu am mai văzut niciodată atât de multă speranță în cercetarea bolii Alzheimer ca acum”, spun oamenii de știință.
Citește și: Umbra Rusiei asupra Europei: riscul unui război nu mai este un scenariu teoretic
