Sute de persoane îndoliate i-au condus joi, pe ultimul drum. Un drum presărat cu flori pentru cinci oameni nevinovaţi care au avut neşansa să se afle în acel moment, în acea zi de luni, 24 aprilie, în zona Pădurea Sarului, în judeţul Olt. Între aceştia, doi copii, Ingrid Anastasia şi Luca Petru, alături de părinţii Mirabela şi Petre se aflau în una dintre maşinile lovite de tir, iar în cealaltă, Mihai Bobocică, antrenor emerit de tenis de masă. Pe sicriele albe, jucăriile preferate ale copiilor. Să le ia cu ei, acolo, la îngeri… Părinţi, bunici, fraţi, copii, rude, prieteni, cărora li s-au alăturat craioveni care au aflat de nenorocire şi care, fără să îi cunoască, au venit să aprindă o lumânare şi să depună o floare. Fotografia celor doi copilaşi alături de părinţi în care zâmbesc fericiţi a fost pusă pe parbrizul fiecărei maşini… Şi doliu… Vieţi răpuse în câteva secunde, zeci de alte vieţi distruse, rămase să îi plângă şi să îi pomenească. Cuvintele spuse de nepoţel la plecarea de la bunici erau rostite de toţi: „pe miercuri, tataie!“… Miercuri, trupurile copiilor şi ale părinţilor au fost ridicate de la morgă şi depuse la capelă. Acolo i-au întâlnit bunicii…
O singură ambulanţă, cu un singur medic…
Au trecut câteva zile de la tragicul accident, însă martorii acelor clipe de groază sunt în stare de şoc. Una dintre tinere a venit la redacţia Gazetei de Sud să povestească tot ce a văzut, ce a simţit şi, mai mult ca orice, să tragă un semnal de alarmă despre modul în care se intervine în ţara noastră în cazul unor situaţii tragice. Vrea să-şi păstreze anonimatul, a dorit să-i dezvăluim doar iniţialele, E.L., nu pentru că nu-şi asumă ceea ce spune, ci pentru că în acest moment simte că nu poate suporta o presiune în plus din partea tuturor care ar dori să o întrebe despre acele clipe. Lucrează la o firmă de distribuţie de produse lactate şi face naveta zilnic Craiova-Slatina.
„Veneam dinspre Slatina, mă îndreptam spre Craiova. La un moment dat, de la benzinăria ce duce spre curbele de la Pădurea Sarului am auzit un claxon de maşină. Era apăsat continuu, un sunet care te făcea să realizezi că se întâmplă ceva. Am încetinit viteza şi am văzut atunci prima maşină, Seat, în care se afla antrenorul… După alţi câţiva metri, am zărit autocamionul. Am văzut atunci acel autocamion intrat în Ford“, a povestit tânăra. A coborât din maşină şi a fugit să vadă ce se întâmplă. A zărit atunci un alt bărbat extrem de panicat, care striga după ajutor… Din maşini ieşea fum, iar în ele se zăreau persoane încarcerate. „Dramatic! O imagine îngrozitoare, cu nişte oameni striviţi între fiare. Lângă maşina Ford s-au strâns foarte repede oameni… Se auzeau strigăte: sunt copii în maşină, scoateţi-i! Au scos atunci copiii, băieţelul se afla în scaunul lui… Fetiţa au scos-o, dar nu mai prezenta semne vitale. Înainte de a scoate copiii am început să sunăm la 112. Era 14.42 când am sunat eu, când deja mi se spunea din dispecerat că acel accident mai fusese anunţat. Am stat însă un minut în telefon, răspunzând la întrebările puse. Strigam, spuneam că e nevoie urgent de salvări, că sunt victime, că sunt trei maşini implicate… Am sunat apoi alţi doi prieteni, ceream ajutor… La 14.56 a venit o singură ambulanţă… În aproape 14 minute!!! Cu un singur cadru medical. Până să ajungă salvarea am încercat să fac respiraţie gură la gură fetiţei, am încercat să o resuscităm… Nu este firesc ce se întâmplă, nu înţeleg cum într-un asemnea caz de urgenţă dispeceratul trimite o singură ambulanţă, cu un singur medic? Toţi ţipam din toate părţile să acorde ajutor, în primul rând copiilor. Tubul de oxigen era ţinut de o persoană care întreba disperată de ce presiune este nevoie! La un moment dat, doamna de pe ambulanţă a cedat, şi-a pus mâinile la faţă şi a plâns…“, a adăugat aceasta.
„Este păcat să piară copii!“
Se uită acum la fiecare camion, la fiecare tir care trece pe lângă maşina ei, la roţile lor… Vrea să se schimbe ceva, vrea să nu mai moară copii ucişi în câteva secunde de maşini conduse de persoane teribiliste, vrea ca, în caz de urgenţă, cei aflaţi în nevoie să aibă şansa să fie salvaţi. „Mai este ceva ce cred că trebuie schimbat. Urgent! Cum este posibil ca acel şofer care a omorât cinci persoane să fie lăsat de poliţie să circule după ce în aceeaşi zi îi fusese reţinut permisul de conducere din cauza vitezei şi efectuării unei manevre ilegale de depăşire? Dacă se întâmpla un astfel de incident în afara României, maşina îi era confiscată, nu mai era lăsat la volan. Trebuie făcut ceva, este nevoie de măsuri mai dure pentru astfel de şoferi. Este păcat să piară copii şi tineri, oameni nevinovaţi pe astfel de drumuri!“, a completat E.L..
Cele povestite mai sus au fost confirmate pe pagina de facebook a Gazetei de Sud şi de alte persoane, apoi povestite telefonic şi de alţi martori ai accidentului: „Am fost chiar în spatele lor, o secundă m-a despărţit de moarte… Tirul a intrat pe banda doi cu viteză, apoi i-a explodat cauciucul, a pierdut direcţia. A intrat pe contrasens, în câteva secunde s-a petrecut totul… În ciuda zecilor de telefoane date la 112, ambulanţa a ajuns foarte târziu… Imaginea copiilor decedaţi o să mă urmărească mult timp de acum încolo, dar şi chipurile părinţilor… Atât de tineri! După, a venit descarcerarea. Salvarea a plecat cu trupurile copiilor, iar mai târziu au mai venit alte ambulanţe. Mult prea târziu“.
