Directorul agenţiei de recrutare de personal Manpower Craiova, Sorin Diulescu, povesteşte într-un interviu acordat GdS care sunt tendinţele pe piaţa actuală a muncii, ce trebuie şi ce nu trebuie să spuneţi la un interviu de angajare, care sunt cerințele companiilor într-o perioadă de criză economică şi cât de greu se găsesc specialişti adevăraţi în anumite domenii.
Sorin Diulescu este profesor de fizică, dar a lucrat numai în vânzări. Are 38 de ani şi doi copii.
GdS: Cât de greu îşi găseşte un craiovean un loc de muncă în zilele noastre?
Sorin Diulescu: Având în vedere situaţia economică atât mondială, cât şi naţională şi raportat la zona noastră, suntem într-o situaţie în care există foarte puţine locuri de muncă nou-create şi foarte mulţi candidaţi disponibili, absolvenţi de liceu, şcoli profesionale sau facultăţi, care se pregătesc într-un domeniu şi nu găsesc un post relevant pentru pregătirea lor. Ei încep o căutare activă de locuri de muncă şi sunt nevoiţi să accepte posturi pentru care poate că nu s-au pregătit. Această perioadă de căutare poate să dureze câteva luni. În medie, noi estimăm că durează între trei şi șase luni până la găsirea unui loc de muncă potrivit cu pregătirea profesională. Comparativ cu alte zone din ţară, este mai dificil la noi. Nu sunt foarte mulţi angajatori care să creeze foarte multe locuri de muncă în această perioadă şi vorbim poate mai mult de înlocuiri de personal, ţinând cont şi de disponibilizările care s-au făcut în ultimul timp. Odată cu personalul disponibilizat s-au produs şi anumite mutări între companii şi astfel apar posturi libere, care nu sunt neapărat posturi nou-create. Mai dificil este pentru cei care nu au deloc experienţă în muncă, angajatorii dorind personal care să aibă în spate o experienţă relevantă pentru postul pentru care recrutează. De asemenea este dificil pentru cei care nu stăpânesc limba engleză sau nu utilizează calculatorul, precum şi pentru persoanele în vârstă, care au parcurs o etapă profesională în trecut şi sunt nevoite acum să se reorienteze, ele rămânând fără loc de muncă.
GdS: Îi este mai greu unei persoane de 50 de ani să îşi găsească un loc de muncă sau unui tânăr absolvent?
S.D.: Îi este mult mai greu unei persoane de 50 de ani decât unui tânăr. Companiile preferă tinerii drept angajaţi pentru că îi pot forma, sunt mai deschişi la lucruri noi. Companiile consideră că o persoană mai în vârstă nu ar face faţă cerinţelor de acum ale posturilor, în sensul că un tânăr poate fi format mai uşor.
GdS: Cât este de importantă pregătirea profesională a unui om?
S.D.: Este importantă, dar ea trebuie dublată neapărat de practică. De aceea, nu trebuie ratată nici o oportunitate prin care o persoană poate să îşi exercite atribuţiile dobândite în şcoală. Să le exercite fie prin practică, fie prin voluntariat.
GdS: În afara ţării, voluntariatul este destul de dezvoltat. Cum este la noi?
S.D.: În această zonă a ţării nu este dezvoltat. Pe de o parte, angajatorii nu văd un beneficiu să ofere oportunităţi de lucru angajaţilor, iar pe de altă parte, potenţialii angajaţi nu consideră o şansă de a-şi dezvolta abilităţile practice prin voluntariat. Pe când „dincolo“, cu asta se începe… Pe bani puţini sau chiar deloc, oamenii fac voluntariat pentru a avea şansa să îşi pună în practică abilităţile profesionale.
GdS: Câte persoane a angajat Manpower de când activează în Craiova?
S.D.: Manpower a deschis biroul din Craiova în urmă cu trei ani, cam în acelaşi timp cu apariţia primelor semne ale crizei economice, pe o piaţă care nu cunoştea aproape deloc serviciile unei agenţii de plasare de forţă de muncă. (…) Am ajuns să avem un portofoliu de peste 60 de clienţi activi, atât companii mari, naţionale şi internaţionale, cât şi foarte multe firme locale. Avem înregistraţi în baza de date a agenţiei din Craiova peste 11.000 de candidaţi, am susţinut peste 2.000 de interviuri în agenţie, candidaţii noştri au fost trimişi la peste 800 de interviuri la clienţi, rezultatul fiind angajarea a peste 350 de candidaţi, pe poziţii din cele mai diverse: de la muncitori necalificaţi în producţie, ospătari, operatori call center, agenţi de vânzări, secretariat, IT, mecanici şi electricieni, ingineri, economişti, până la directori de vânzări, directori financiari, marketing sau resurse umane.
GdS: Care este cel mai dificil lucru de îndeplinit de către o firmă de recrutare de personal?
S.D.: Cel mai greu este să înţelegem de la angajator exact ceea ce vrea. Compania nu ne comunică tot timpul cerinţele exacte pentru un post sau altul. Apoi este dificil să găsim un candidat care să accepte salariul pe care angajatorul poate să-l ofere.
GdS: Apropo de salarii, cum vi se par acestea în regiunea noastră?
S.D.: Nu pot să-i acuz pe angajatori că dau salarii mici, că poate nu au de unde. Pe de altă parte, angajatorii speculează faptul că există ofertă mare de personal pe piaţă… Salariile sunt mici, comparativ cu aşteptările oamenilor, cu necesităţile lor. Sunt şi posturi-cheie la unele companii pentru care salariul nu este neapărat un criteriu de selecţie. Acolo se caută şi se plăteşte omul potrivit.
GdS: Există în Craiova acţiuni de „headhunter“? Adică firmele de recrutare vânează cei mai buni directori de companii?
S.D.: Există foarte puţin, pentru că nu sunt companii mari cu sediul în Craiova. Dar există acţiuni de vânare a managerilor de top de la diverse companii.
GdS: Se oferă salarii de zeci de mii de euro în Craiova?
S.D.: Prea puţine cazuri. Nu sunt posturi atât de bine plătite la noi.
GdS: Cum aţi descrie, pe ansamblu, piaţa locală a muncii?
S.D.: Suntem încă afectaţi de două stări de fapt: pe de o parte, mediul economic puternic industrializat care funcţiona în urmă cu 15-20 de ani în Craiova şi în regiunea Olteniei aproape că a dispărut. Marile fabrici în care lucrau zeci de mii de oameni nu au mai putut ţine pasul cu cerinţele din ce în ce mai exigente ale economiei de piaţă şi aproape că nu mai există pe piaţa muncii. Au avut loc câteva valuri de disponibilizări masive şi prea puţine locuri de muncă nou-create în aceste industrii, ducând astfel la o rată a şomajului printre cele mai ridicate din ţară. Avem, în schimb, puţine investiții străine de anvergură (pot fi numărate pe degete) şi un univers de firme mici şi mijlocii care încearcă să supravieţuiască, în sectoare diverse de activitate (mai mult în servicii, comerţ, alimentaţie publică şi mai puţin în producţie şi agricultură). În paralel cu acest fenomen, şcolile şi universităţile au „produs“ în continuare absolvenţi care nu şi-au găsit imediat de lucru în domeniul lor de activitate. Acest lucru a dus, în timp, la „deprofesionalizarea“ noilor angajaţi, care au fost nevoiţi să lucreze în alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit în şcoală. Vedem tot mai des ingineri care lucrează în vânzări sau în comerţ, electricieni care lucrează ca şoferi, profesori care lucrează în producţie sau servicii, jurişti sau filologi care lucrează în asigurări sau bănci etc. Pe de altă parte, situaţia economică la nivel global din ultimii doi ani afectează în continuare şi ritmul de dezvoltare a regiunii. Asistăm la o încetinire a ritmului investiţiilor străine mult aşteptate în jurul polului industrial al construcţiilor de maşini, dar care sunt văzute în continuare ca o rază de speranţă în crearea de noi locuri de muncă.
Avem însă şi veşti bune. Studiul nostru privind perspectivele de angajare de forţă de muncă în regiunea Olteniei, pentru trimestrul al patrulea al acestui an, arată o accelerare a ritmului de angajare, pentru al doilea trimestru consecutiv. Mai exact, estimăm că nivelul angajărilor va creşte în trimestrul următor cu 14% faţă de trimestrul anterior, care a fost şi el cu 18% mai bun decât trimestrul al doilea din 2011.
GdS: Acceptă craiovenii relocarea la un loc de muncă într-o altă localitate, aşa cum se practică în Occident?
S.D.: Dacă sunt mai tineri, acceptă mai uşor. Mai degrabă aducem în Craiova din alte zone. Până acum am adus oameni din Piteşti, Iaşi, Timişoara, Braşov pentru companii care căutau strict anumite categorii de angajaţi, superspecializaţi pe un domeniu.
GdS: Ce caută firmele cel mai mult (oameni calificaţi, necalificaţi, cu studii, fără…)?
S.D.: Paradoxal, aceşti noi angajatori cu potenţial întâmpină dificultăţi în găsirea candidaţilor potriviţi pentru posturile nou-create. Compania noastră realizează anual un alt studiu privind deficitul de forţă de muncă, atât la nivel global, cât şi la nivel naţional, şi pot să vă spun că în România 53% dintre angajatorii intervievaţi declară că au dificultăţi în acoperirea poziţiilor deschise, clasându-se pe locul întâi în Europa şi pe șase în lume. Ca să fiu şi mai concret, pot să vă spun că atât rezultatele studiului nostru, cât şi experienţa noastră ca agenţie locală de plasare de forţă de muncă arată că în România poziţiile cel mai greu de acoperit sunt cele de muncitori calificaţi, ingineri şi personal cu funcţii de conducere. Şi dificultatea nu vine din lipsa candidaţilor disponibili, ci din faptul că prea puţini au avut şansa să lucreze în companii performante care aduc acum în zona noastră tehnologii noi, utilaje de producţie de ultimă generaţie, au procese moderne de producţie şi sisteme de calitate şi productivitate foarte bine dezvoltate, iar experienţa de lucru cu astfel de cerinţe este din ce în ce mai cerută de aceşti angajatori moderni. Să menţionăm încă două cerinţe din ce în ce mai căutate – limba engleză şi utilizarea calculatorului, cum spuneam anterior, competențe care sunt greu de găsit la candidaţii care poate au experienţa necesară, dar nu au avut ocazia să folosească şi să-şi îmbunătăţească aceste cunoştinţe.
GdS: Ce doresc angajatorii de la persoanele cu studii superioare şi de la cele fără studii?
S.D.: Şi aici sunt multe de spus. Până nu demult, angajatorii căutau la viitorii angajaţi doar competențele necesare îndeplinirii sarcinilor de serviciu în condiţii cât mai bune şi pentru un salariu corect. În acelaşi mod, angajaţii căutau un loc de muncă în care să le fie corect retribuită activitatea prestată în folosul companiei, în condiţii de lucru cât mai bune. Criza economică prin care trec companiile în prezent a adus şi aici o schimbare care se face simţită din ce în ce mai mult la nivel global. Angajatorii au înţeles cât de important este să aibă în echipă oameni motivaţi de munca lor, dedicaţi companiei şi valorilor acesteia, bine integraţi în colectiv. Angajaţii, de asemenea, au înţeles cât de important este să lucreze într-o companie care le oferă stabilitate, respect, şanse egale, oportunităţi de dezvoltare. Relaţia de muncă dintre angajat şi angajator evoluează treptat, de la una strict contractuală la o relaţie cu legături mai profunde, în plan intelectual şi chiar afectiv. Companiile care au înţeles acest lucru caută astfel din ce în ce mai mult candidaţi care să se poată alinia cât mai bine valorilor şi culturii organizaţionale. Vedem deseori angajatori care resping un candidat bine pregătit şi cu experienţă doar pentru că „nu este potrivit din punct de vedere uman cu organizaţia noastră“. În acelaşi fel, candidaţii valoroşi încep să analizeze din ce în ce mai mult o nouă oportunitate în carieră nu doar din perspectiva salariului şi a condiţiilor de muncă, ci se gândesc şi dacă în acea companie se vor simţi bine, dacă îi reprezintă.
GdS: Care este cel mai greu lucru de realizat la un interviu?
S.D.: Un interviu de angajare este un moment foarte delicat în cariera oricăruia dintre noi. În câteva zeci de minute sau poate o oră trebuie să vorbeşti despre tine în aşa fel încât interlocutorul să te prefere pe tine înaintea altora. Provocarea cea mai mare este aceea că de cele mai multe ori nu ştii cu cine te întâlneşti, ce fel de om este, ce îl interesează să afle şi ce nu din ceea ce ai tu de spus sau cât timp ai la dispoziţie. De aceea e bine dacă poţi stabili cu interlocutorul încă de la început structura şi durata interviului. Sfatul meu este să asculţi foarte atent întrebările şi să răspunzi clar şi la obiect. Încearcă sa extragi din experienţele anterioare acele informaţii esenţiale pentru noul loc de muncă. Nu trebuie să exagerezi, pentru că un intervievator cu experiență va şti să te pună în dificultate prin întrebări suplimentare. Este foarte important ca la finalul interviului sau într-o etapă ulterioară să pui şi tu întrebări legate de post, pentru că până la urmă şi tu trebuie să te asiguri că ai luat cea mai bună decizie.
GdS: Ce sfaturi le daţi celor care îşi caută un loc de muncă în perioada aceasta?
S.D.: În momentul în care eşti hotărât să-ţi cauţi sau să-ţi schimbi un loc de muncă, fă-ţi un plan. Alege-ţi domeniile de activitate şi tipurile de posturi vizate, caută apoi companii care au astfel de oportunităţi. Întocmeşte-ţi CV-ul adaptat fiecărui post în parte şi trimite-l împreună cu o scrisoare de intenţie sau măcar câteva rânduri de însoţire. Nu în ultimul rând, te poţi adresa unei agenţii specializate de plasare de forţă de muncă. Înainte de a merge la un interviu, încearcă să afli cât mai multe despre angajator, te va ajuta să-ţi pregăteşti mai bine întâlnirea. În plus, orice angajator apreciază un candidat care este interesat de noul lui loc de muncă.
GdS: Ce nu trebuie să facă un om care merge la un interviu de angajare?
S.D. Există mai multe sfaturi. În primul rând, să nu minţi, pentru că recrutatorul sau angajatorul îşi va da seama pe parcurs. Să nu vorbeşti niciodată de rău fostul angajator, să nu fii nici prea tăcut, dar nici prea vorbăreţ. Sunt lucruri de bun-simţ… Trebuie să te prezinţi pe tine şi să o faci în modul cel mai natural cu putinţă.
GdS: Pe o scară de la 1 la 10, ce notă aţi acorda angajatorilor craioveni?
S.D.: Sunt şi angajatori cărora le-aş da nota 1, pentru că îşi tratează angajaţii ca pe nişte instrumente, nu îi tratează ca pe oameni, respectiv nu le pun la dispoziţie instrumentele necesare cu care să îşi facă treaba. Unora le-aş da nota 10 pentru că investesc în dezvoltarea profesională a angajaților, au un mediu de lucru foarte plăcut şi un pachet de beneficii atractive.
GdS: Credeţi în psihologia motivaţională? Dă rezultate?
S.D.: Da, cred. Consider că un om dă rezultate mai bune dacă este ajutat să înţeleagă rolul lui în cadrul organizaţiei şi dacă echipa în care lucrează îi oferă satisfacţii în plan intelectual şi emoţional.
GdS: Unde credeţi că vor lucra cei doi copii ai dumneavoastră când vor fi mari?
S.D.: Grea întrebare… Probabil că fata mea va lucra într-un domeniu cu multă interacțiune umană (media, învățământ, sănătate), iar fiul meu, într-un sistem tehnic, bine organizat, cu reguli clare (științe exacte, inginerie etc.)
