A crescut într-un mediu de artişti şi a moştenit „gustul dulce al frumosului teatral“, cum îi place să spună. Lelia Vais este de 22 de ani balerină la Teatrul Liric „Elena Teodorini“ din Craiova.
„Vorbesc despre familia mea ca de un lucru sacru. Chiar şi după ce am terminat liceul la Bucureşti aveam gândul tot la familie, la casă. Doream să fiu lângă ei, lângă cei care mi-au îndrumat primii paşi de dans şi m-au susţinut moral atunci când am avut mare nevoie“, spune marea balerină.
Mama Leliei Vais a lucrat şi ea în teatru, dar bunica a fost cea care i-a observat talentul de copil şi a înscris-o la Grupul Şcolar de Artă din Craiova. A ajuns mai târziu la fostul Liceu de Artă din Bucureşti, actualul Liceu de Balet „Floria Capsali“. „A fost greu. Eram copii din toată ţara. Pentru a ajunge balerină profesionistă, au fost necesare multe sacrificii din partea mea. După absolvire am dat concerte şi concurs, în 1986, la Opereta din Bucureşti pentru a demonstra că pot să dansez pe prima scenă a ţării de atunci“, îşi aminteşte Lelia Vais.
A revenit mai târziu la Craiova datorită mamei, dar şi maestrului Constantin Ungureanu, sub al cărui directorat a debutat ca balerină profesionistă. „Am devenit apoi solistă de balet după doi ani de activitate, colaborând cu unul dintre primii balerini din Opera Română Bucureşti, Ştefan Bănică (coincidenţă de nume). Îmi aduc aminte că am prezentat mai multe numere de balet sub conducerea coregrafică de atunci a maestrului de balet, Anca Tudor, printre care şi un «pas de deux» din Lacul Lebedelor“, mai spune Lelia Vais.
Lelia Vais este o perfecţionistă
Viaţa de artist nu este uşoară. Necesită multe sacrificii. În cazul baletului, sacrificiile sunt mari şi implică şi alimentaţia. Nu mănânci pâine şi dulciuri. Nu mănânci ce vrei sau cât vrei. Asemenea eforturi au fost şi din partea Leliei Vais, dar punând în balanţă activitatea de până acum şi sacrificiile depuse, se poate spune că a meritat. Nu trebuie să pierzi antrenamentul, nu sunt indicate nopţile pierdute fără rost, „viaţa trebuie calculată“, cum ar spune Lelia.
Lelia este o perfecţionistă. „Nu mă întrebaţi de câte ori ajung noaptea acasă după un spectacol şi mă întreb: oare ce nu a fost bine, oare ce ar mai trebui să fac pentru ca publicul să fie pe deplin mulţumit, oare ce a lipsit?“
Lelia nu este o individualistă. Îi place ideea de echipă de dans: „În dans nu se poate spune că evoluţia unui singur individ este importantă. Toţi cei implicaţi în spectacol dau culoare şi răspund cu conştiinciozitate, pentru ca în final, cei care formează o echipă să fie răsplătiţi cu aplauze. Mă refer aici şi la cei din producţie – întreaga echipă din spatele unui spectacol: scenarişti, regizori, maşinişti, oamenii de la costume sau de la lumini“.
După o carieră fructuoasă, Lelia Vais este acum şef al departamentului de balet de la Teatrul Liric „Elena Teodorini“ din Craiova şi maestru de balet la aceeaşi instituţie. Lucrează cu mulţi copii care vor să se dedice baletului, dar şi cu artişti cu o personalitate formată. „Fiecare individ are o personalitate bine definită. Apar contradicţii, dar aceste lucruri mă ajută şi îmi sporesc imaginaţia de creator“, povesteşte Lelia.
În viaţa de zi cu zi, dar şi în viaţa artistică, se bucură mereu de sprijinul soţului, care are aceeaşi profesie ca şi ea. Lelia Vais vorbeşte deschis despre viaţa din familie: „Avem un copil minunat şi beneficiem de sprijinul părinţilor mei, al familiei, în ceea ce priveşte educaţia şi creşterea copilului. Când nu suntem pe scenă avem o viaţă de familie obişnuită. Facem cumpărături împreună, gătim şi ne împărţim sarcinile, dar nu uităm nici de profesie. Sunt zile întregi care ne reţin la lucru, pregătind coregrafiile spectacolelor“.
Lelia Vais vorbeşte despre meseria ei cu foarte multă pasiunea şi încearcă să transmită emoţia pe care o simte ea în timp ce dansează. Tot ea spune despre dans că este o artă veche. „Este printre primele manifestări de cultură umană. Studiind-o, îţi dai seama de imaginea dinamică creată de aceia care doresc să transmită celor din jur emoţii, stimulându-le sensibilitatea spirituală“.
