Povestea unor căpşunari români

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

În fiecare primăvară ÅŸi început de vară, cohorte de muncitori sezonieri din România, Bulgaria ÅŸi Polonia pornesc la treabă pe plantaÅ£iile din Germania. Culesul de căpÅŸune, sparanghel, salată ÅŸi alte legume atrage nu doar oameni cu experienţă în muncile agricole, ci ÅŸi studenÅ£i sau aventurieri care cred că se pricep la toate. Că nu e aÅŸa a dovedit-o păţania a doi tineri plecaÅ£i dintr-un orăşel din sud-vestul României. După doar două săptămâni de corvoadă în iunie, la căpÅŸune, ei au fost împachetaÅ£i ÅŸi duÅŸi la gară.

Nu pot fi cu toţii mulţumiţi

Firmă germană din Bavaria care lucrează cu sezonieri la cules de sparanghel ÅŸi căpÅŸune ne-a oferit un punct de vedere neoficial, în care se declară mulÅ£umită, în general, cu prestaÅ£ia sezonierilor români, insistând însă asupra faptului că „nu Å£ine morÅ£iÅŸ să apară în presă“.  
Firma e o întreprindere de familie, la a patra generaÅ£ie în cultivarea pământului ÅŸi creÅŸterea vitelor. În 1970, are loc reprofilarea firmei pe cultivarea de legume, iar din anul 1991, accentul se pune pe sparanghel ÅŸi căpÅŸune.  
Intermediarul de forţă de muncă din România e un ÅŸvab din Banat, care recrutează de trei ani sezonieri pentru firma germană, ocupându-se atât în Å£ară, cât ÅŸi în Germania de unele aspecte organizatorice ale derulării contractelor ÅŸi activităţii sezonierilor români pe plantaÅ£ii. Acesta ne-a dat detalii despre criteriile de performanţă aplicate muncii pe plantaÅ£ie. „NemulÅ£umiÅ£i vor fi tot timpul. Din sute de persoane, nu pot fi cu toÅ£ii mulÅ£umiÅ£i“ .
Referitor la condiÅ£iile de remunerare a culegătorilor, intermediarul spune: „Ei sunt înÅŸtiinÅ£aÅ£i dinainte, în timp util, cum vor fi plătiÅ£i. Toate detaliile astea sunt scrise undeva ÅŸi pot fi citite dinainte. Mai sunt informaÅ£i ÅŸi verbal, de mine. Contractele sunt în limba germană, însă detaliile sunt date ÅŸi în limba română“. Am întrebat de ce unii sezonieri sunt disponibilizaÅ£i înainte de terminarea contractului. „Ori nu fac faţă, ori nu muncesc“, mi-a răspuns.  
„Le e greu să se recunoască învinÅŸi ÅŸi că nu pot realiza în câmp ceva, dacă, la fiecare rând făcut, stai 20 de minute la o Å£igară. Culegătorii nu pot să meargă în haită, ei sunt împărÅ£iÅ£i pe grupe, să zicem de 20 de persoane. Dacă o persoană câÅŸtigă o anumită sumă, într-o anumită perioadă de timp, ÅŸi alta, din aceeaÅŸi echipă, are de patru ori mai mult, atunci unde-i problema?“, zice intermediarul.  
 
Nevoia de bani ÅŸi criza

Ne întrebăm ÅŸi noi unde-i problema, căci „reclamanÅ£ii“, care, la aflarea veÅŸtii de disponibilizare, au chemat ÅŸi poliÅ£ia locală, susÅ£in că au lucrat ireproÅŸabil, atât cantitativ, cât ÅŸi calitativ. Vorbesc cu ei, la începutul lunii iulie. Am în faţă un tânăr subÅ£iratic, tatuat pe braÅ£e, ÅŸi o blondă cu păr lung, ochelari de vedere ÅŸi resturi de ojă neagră pe unghii. Ea se prezintă ca studentă în anul al doilea, la o facultate românească de management financiar-contabil.  
Motivul invocat pentru plecarea la cules de căpÅŸune ar fi fost „nevoia de bani ÅŸi criza financiară din România“. Am întrebat-o pe studentă dacă se simÅ£ea aptă pentru o astfel de muncă fizică, susÅ£inută, pe plantaÅ£ie. Mi-a răspuns: „Nu-i ruÅŸine să faci o muncă pentru oameni mai fără ÅŸcoală. Am zis că vin în Germania să culeg căpÅŸune ÅŸi am zis că rezist, că nevoia te împinge la multe chestii“. „Ai experienţă la culesul de căpÅŸune?“, întreb. „Nu, e prima oară când am venit“, îmi răspunde.
Alegerea a fost făcută în urma renumelui bun, vechi de zece ani, pe care îl avea firma germană în orăşelul studentei. MulÅ£i foÅŸti sezonieri se declaraseră mulÅ£umiÅ£i de banii pe care îi primiseră de la aceasta. După spusele sale, studenta n-a plătit decât un comision de 25 de euro, pentru intermediere. Ea ar fi auzit însă că alÅ£ii ar fi plătit „100 sau chiar 500 de euro“. Întrebat despre aceste comisioane neoficiale, intermediarul neagă faptul cu străşnicie.  
Colegul de suferinţă al studentei se prezintă cu experienţă de lucru „pe ÅŸantier ÅŸi la orice“. Supărat că „au fost minÅ£iÅ£i“, el spune despre munca din iunie, la căpÅŸunii de lângă Regensburg: „A fost dezastru: nu greu, foarte greu“. „Nici măcar banii ca să mă întorc acasă nu i-am luat de acolo“, adaugă el. Conform foii de lichidare, afirmaÅ£ia sa nu se susÅ£ine. Conform altor surse consultate, suma minimă plătită fiecărui sezonier disponibilizat acoperă un drum dus-întors între România ÅŸi Germania. Contracte, tarife, restricÅ£ii Din sintetizarea datelor obÅ£inute în cadrul demersului jurnalistic de faţă rezultă că în schema de lucru a firmelor germane, care angajează în mod legal ÅŸi contractual sezonieri în agricultură, se are în vedere respectarea legislaÅ£iei muncii atât din Germania, cât din România. Se practică un tarif de referinţă, de 6,05 euro/pe oră. Norme de ordin interior ale firmelor ar permite însă opÅ£iunea între plata tarifară, pe oră, ÅŸi cea în acord, în funcÅ£ie de cantitatea ÅŸi calitatea recoltei individuale. Ultima variantă pare a fi preferată de către unii angajaÅ£i.
Din salariul brut, se operează reÅ£ineri: 5% impozit pe venit ÅŸi asigurări sociale în proporÅ£ie de 20,05%. Angajatorul mai poate încasa bani pentru cazare ÅŸi hrana zilnică, în valoare de 10 euro/zi. În instrucÅ£iunile transmise de intermediarul de forţă de muncă, pe lângă avertismentul interdicÅ£iei consumului de alcool, se recomandă viitorilor angajaÅ£i din România să-ÅŸi ia cu ei „ceva de acoperit capul, cizme de cauciuc, echipamentul de muncă (mai ales îmbrăcăminte de ploaie), îmbrăcăminte călduroasă, aÅŸternuturi ÅŸi prosoape“.
Pe lângă această dotare proprie, la rubrica „IMPORTANT“ se precizează aducerea la purtător de: „Unguent de iod, leucoplast, unguent împotriva Å£ânÅ£arilor, alte medicamente“. Prin urmare, hainele de lucru ÅŸi o medicaÅ£ie de tip strict profesional nu par a fi asigurate de angajator. Cetăţenii rezidenÅ£i în Germania primesc înlesniri fiscale prin evidenÅ£ierea în declaraÅ£ia anuală de venituri a acestor cheltuieli, ce Å£in de prestarea muncii. Sezonierii români par să rămână cu acest ban scos din buzunar, ca irecuperabil.  
Durata contractelor pentru sezonieri nu poate depăşi ÅŸase luni, într-un an calendaristic. Timpul de lucru evidenÅ£iat într-un contract este de 30 de ore, practicate în cinci zile pe săptămână. CondiÅ£ia de aprobare a unui contract de sezonier în Germania impusă de Oficiul ForÅ£elor de Muncă este lipsa unei oferte de muncă similare, venită din partea unui cetăţean german sau rezident în Germania sau în spaÅ£iul Schengen. „Noile“ ţări aderate la UE, dintre care face parte ÅŸi România, nu se bucură încă de liberalizarea completă a pieÅ£ei muncii din Germania.