Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Întâi, după ce fiică-sa a lăsat-o în grija ei şi a plecat în alt sat, o purta în braţe. Apoi, când au început peregrinările între spitale, staţiuni şi centre de recuperare, a făcut rost de un cărucior. Câteodată, pe distanţe mici, o suia şi o căra în cârcă. „Când am plecat la Cluj, pentru prima operaţie, am luat banii lu’ mama de înmormântare“, povesteşte bunica fetiţei cu picioarele aproape inerte. Pentru ea, femeia de aproape 60 de ani de la Ciutura a plecat în Italia, fără să ştie o boabă de limbă străină...

Avea puţin peste două luni când a avut primele convulsii. „De-atunci, laba la picior a-nceput să se dea pe spate“, povesteşte bunica fetiţei, Floarea Adam, explicând cu mâinile felul în care s-au deformat membrele. Acasă, în satul Ciutura, aproape de Craiova, au rămas doar ele şi cu străbunica. „Mama mea“.
Fiica, cea care a dat viaţă copilului cu picioare bolnave, a plecat după un bărbat, să se recăsătorească. Ginerele trece rar pe la ele, să vadă ce mai fac. Atunci, aproape că e sărbătoare. 

Actriţă de păpuşi tot se face

O cheamă Lavinia Adelina. Cât e ziua de mare, ore ce par că nu se mai sfârşesc - adesea, le pierde numărătoarea - stă în pat. N-o ţin picioarele să meargă. Face bicicleta şi câteva exerciţii pe care le-a învăţat în centrele de recuperare. Uneori încearcă să citească sau să scrie literele, folosind puţinul pe care l-a deprins. În primii doi ani, cât a mers la grupa pregătitoare, a luat şi premiu. Acum, însă, nu există nici un specialist care să se ocupe de ea. Îşi face planuri, ţese vise. I-ar fi plăcut să fie actriţă într-o zi. Dar dacă nu se poate, măcar stă pe scaun „şi actriţă de păpuşi tot se face“. Că acolo nu e nevoie de picioare. Îi ajung mâinile. Acum coase. Au învăţat-o bunica şi străbunica.
Afecţiunea de care suferă este diplegie spastică. N-ai spune că e un handicap congenital din cauza căruia nu poate merge şi care i-a afectat chiar şi mânuţele. În 2005, Lavinia a fost operată, prima dată la Cluj. Atunci, au plecat cu banii puşi deoparte pentru înmormântarea străbunicii. Picioarele au fost „reparate“, însă nimeni n-a avut curajul să se atingă de genunchi. „Dacă ating numai un pic un nerv ţi-o las legumă în pat“, a fost răspunsul ultimul specialist.

Singură, în Italia

În ţară, aparatura era ineficientă pentru boala Laviniei. Disperată, bunica Floarea a căutat ajutor la oamenii din jur: a venit la Gazeta de Sud, a mers la „O dată-n viaţă“, a bătut la uşa primarilor şi a oamenilor cu dare de mână şi cu inimă generoasă. A plâns şi şi-a deschis sufletul. Nu pentru ea, ci pentru copilul care o aştepta plin de speranţă. Gândindu-se că atunci când va închide ochii, Lavinia trebuie să aibă grijă singură de ea. Banii pe care i-a strâns - căci lumea a ajutat-o - i-a cheltuit pe recuperare: a fost la Oradea, la Gura Ocniţei, la Techirghiol, a ajuns şi la Budimex. Străini înduioşaţi de povestea lor le-au căutat pe străduţa din Ciutura, înainte de şcoală, la numărul 148. S-au dus încărcaţi: cu jucării, cu portocale, cu dulciuri. Însă povestea nu se încheie aici. Femeia care nu ieşise niciodată din ţară, care nu ştia o boabă de limbă străină, a plecat, singură cu nepoata ei bolnavă, în Italia...

„Dacă eu mor, unde rămâne Lavinia?“

Istituto Ortopedico Rizzoli, Bologna. Acolo, Lavinia a făcut analize peste analize, până i s-a stabilit un diagnostic şi s-a făcut o programare pentru operaţie. „Trebuie să i se facă alungire de tendoane. Adică să-i frângă picioarele de la genunchi, să i le bage în ghips şi... trebuie să-i facă ceva şi la şold, dar n-am înţeles eu prea bine ce“, povesteşte Floarea Adam.
„Am găsit o fată româncă acolo la institut şi ea mi-a tradus“. Operaţia, însă, Lavinia n-a apucat s-o facă. Preţul pentru intervenţie este de 12.000 de euro. Floarea n-a reuşit niciodată să strângă atâţia bani pentru nepoata ei. Gândul la viitorul copilului a făcut-o din nou să alerge după ajutor, să bată pe la uşi, să-şi spună durerea, să spere... Nu are de ales. „Dacă eu mor, unde rămâne Lavinia?“. 

Lavinia şi bunica, în GdS
Gazeta de Sud a mai scris despre îndârjirea şi forţa femeii din Ciutura şi despre povestea nepoatei ei, Lavinia. Articolele le puteţi citi la adresele: http://www.gds.ro/Eveniment/2005-05-05/O+fetita+de+noua+ani+are+nevoie+de+bani+pentru+tratament&hl=O%20copila%20de%20noua%20ani%20are%20nevoie%20de%20bani%20pentru%20tratament&tip=toate şi  http://www.gds.ro/Eveniment/2005-05-11/Lavinia+a+obtinut+bani+pentru+a+merge+la+clinici+de+recuperare&hl=O%20copila%20de%20noua%20ani%20are%20nevoie%20de%20bani%20pentru%20tratament&tip=toate.