Aparatură cumpărată, dar nefolosită, investiții făcute haotic, fără strategii clare, manageri care preferă să își externalizeze serviciile unităților pe care le conduc către clinicile private, care „căpușează“ spitalele de stat. Cu sumele achitate prestatorilor medicali privați pentru efectuarea acestor servicii medicale, spitalele și-ar putea achiziționa propriile aparate cu care să trateze pacienții, spun inspectorii Curții de Conturi. Tot ei au descoperit că în cinci ani Ministerul Sănătății a pierdut fonduri nerambursabile în valoare de peste două miliarde de lei, adică aproximativ 500 de milioane de euro, bani care ar fi putut fi utilizaţi inclusiv pentru achiziţionarea a zeci de RMN-uri.
Cum poate fi descrisă durerea unui părinte care aleargă din spital în spital căutând un medic care să reușească să îi pună copilului său diagosticul corect, să îi facă investigațiile de care are nevoie sau tratamentul de care îi depinde viața, și peste tot să se lovească de refuzuri și de același bolnăvicios: „Nu avem. Nu se poate!“. Chinul pacienților din România rămâne ascuns în saloanele în care mulți își dau ultima suflare după ce au luptat mai mult cu neajunsurile din sistem decât cu boala. Cheltuim cel mai puțin din Europa pentru sistemul de sănătate, iar, ca un paradox, banii pe care îi avem la dispoziție ori nu sunt cheltuiți, ori sunt împărțiţi haotic, fără să mai fie controlați, și dispar în găuri negre. Ieri, GdS vă prezenta într-un articol bazat pe cel mai recent raport al Curții de Conturi privind activitatea Ministerului Sănătății în perioada 2011-2015 cum banii pe care sistemul de sănătate îi are alocați nu sunt cheltuiți.
Aparate performante zac nefolosite în timp ce mulți medici nu au cu ce să lucreze
Același raport scoate la iveală un șir de nereguli care se traduc în morți ce ar fi putut fi evitate. Multe dintre spitalele din țară funcționează în clădiri vechi, care nu au circuite intraspitalicești și unde controlul infecțiilor nosocomiale este inadecvat. Astfel se ajunge ca mulți pacienți să moară din cauza infecțiior contactate în spitale, iar alții pentru că aparatura care i-ar putea salva lipsește. În timp ce în unele unități sanitare medicii lucrează cu aparate vechi de peste 20 de ani, în alte spitale aparatele medicale performante zac nefolosite.
Auditul a stabilit o valoare estimată a aparaturii medicale achiziționată, însă nepusă în funcțiune sau pusă în funcțiune cu întârziere la data de 31.12.2015, în sumă de 98,5 milioane lei. „În unele cazuri în care au fost alocate resurse pentru procurarea de aparatură medicală, instalarea, punerea în funcțiune și pregătirea personalului, din bugetul MS și/sau din fonduri structurale, echipamentele achiziționate nu au fost instalate, nu au fost puse în funcțiune sau au fost puse în funcțiune cu întârziere, nefiind astfel introduse în exploatare în folosul și beneficiul pacienților. Mai mult decât atât, de la data achiziției și recepției acestor echipamente, unitățile sanitare au calculat cheltuieli de amortizare în valoare de 23,9 milioane de lei, în condițiile în care aparatura medicală nu a fost pusă efectiv în funcțiune și nu a fost utilizată în scopul medical pentru care a fost achiziționată“, indică raportul Curții de Conturi.
„Managementul este defectuos“
Cum pot fi posibile astfel de situații? Răspunsul este clar: Ministerul Sănătății nu cunoaște situația reală a dotărilor spitalelor și de multe ori nu lipsa banilor a fost problema, ci proasta gestionare a acestora.
Auditul a constatat și faptul că la nivelul MS nu a existat nici măcar o evidență centralizată a solicitărilor de finanțări pentru investiții solicitate de către unitățile sanitare din care să rezulte și situațiile în care MS nu a admis la finanțare anumite solicitări și unitățile sanitare cărora le-a fost respinsă solicitarea, precum și motivațiile neadmiterii la finanțare. Reprezentanții pacienților spun că acesta este rezultatul lipsei de viziune și a fapului că în 25 de ani pe la Ministerul Sănătății s-au perindat 29 de miniștri. „Managementul este defectuos. Sunt bani pe care nu i-am folosit pentru că nu știm cum să îi gestionăm și nu ne asumăm răspunderi. Atâta timp cât în 25 de ani ai 29 de miniștri la sănătate, nu vine nici unul să își asume niște investiții concrete. Finanțarea în spitale nu există. Sunt spitale care au cerut bani, dar nu au primit. Avem spitale vechi, nu s-a construit nimic nou. Bani ar fi venit din fonduri europene, de la Banca Mondială, dar nu s-au accesat. Spitalele ar trebui să asigure măcar medicamente, dar nici asta nu se întâmplă“, susține Radu Gănescu, Preşedintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România (COPAC).
„Cum să schimbăm sistemul de sănătate dacă de ani buni sunt aceiași oameni care nu au făcut performanță?!“
Sistemul de sănătate românesc pare împărțit în două lumi: una a bolnavilor care ajung să facă credite în bancă să își salveze viața, și alta a intereselor, a celor care țin de scaunul din care nu i-a mai dat nimeni jos de ani buni, deși s-a dovedit că nu au făcut mai nimic pentru sistemul medical din funcția pe care o ocupă.
„MS înseamnă și restul oamenilor din instituție, nu doar ministrul, unii sunt acolo de 10-20 de ani, iar managementul este prost, nu își fac treaba. În plus, sistemul de sănătate mai înseamnă și Direcțiile de Sănătate Publică, și Casele de Asigurări de Sănătate. Avem directori la Direcțiile de Sănătate Publică care sunt în funcție de ani buni, și la CAS-uri la fel, nici acolo nu schimbă nimic. Cum să schimbăm sistemul de sănătate dacă de atâția ani sunt aceiași oameni care nu au făcut performanță?! Sunt țări care și-au dezvoltat sistemul de sănătate din banii europeni. Au oameni capabili la conducerea spitalelor, care se implică. Noi nu avem oameni destui, nu avem oameni capabili, iar pacienții au însă de suferit“, adaugă Radu Gănescu.
Clinicile private, dezvoltate pe spatele spitalelor de stat
Multe dintre spitale, pentru că nu dispun de aparate care să le permită să facă investigații de înaltă performanță (CT/RMN), externalizează aceste servicii clinicilor private din apropiere. Practic, în timp ce pacienții care ajung în spitalele de stat primesc refuzuri, interesele private primesc undă verde la îmbogățire rapidă. Cu banii achitați clinicilor private pentru efectuarea acestor servicii medicale, spitalele publice ar fi putut să achiziționeze aparatele de care aveau nevoie. În perioada 2011-2015, 27 de unități au contractat și plătit servicii de imagistică medicală tip CT/RMN, în sumă de 52,7 milioane de lei. Cu acești bani ar fi putut fi cumpărate cinci acceleratoare liniare, atât de necesare în tratamentul pacienților secțiilor de oncologie (prețul mediu estimat fiind de 10 milioane de lei). S-a estimat că din sumele plătite pentru servicii de imagistică medicală externe de către 27 de unități sanitare componente ale eșantionului puteau fi finanțate și achiziționate 18 aparate tip CT sau puteau fi achiziționate șapte aparate tip RMN de înaltă performanță, aparate cu care puteau fi dotate unitățile sanitare publice pentru a se asigura servicii medicale de calitate pacienților internați.
Externalizarea serviciilor medicale, exemplu clasic de „căpușare“
Lipsa de preocupare a MS face însă ca tot mai mulți pacienți să fie transferați către clinicile private, acolo unde bolnavii, chiar dacă plătesc asigurări de sănătate o viață, sunt nevoiți să scoată alți bani din buzunar fie pentru că acea clinică nu are contract cu CAS, fie pentru că plafonul s-a terminat. „Se fac investiții fără a se cântări toate aspectele investiției. De exemplu, se cumpără un tomograf fără a se ști unde o să funcționeze. Dacă faceți o comparație între un tomograf de la un spital de stat și unul privat, la privat își scot banii pentru că funcționează 24 de ore, asigură ture în așa fel încât să fie folosit la capacitate maximă. La stat, de multe ori aparatele zac undeva în subsol, stau împachetate doi ani până sunt montate și până se strâng toate avizele necesare funcționării, iar după perioada asta sunt uzate moral și nu mai pot fi folosite. Spitalele au posibilitatea de a contracta cu CAS servicii pe spitalizare de zi pentru investigații de înaltă performanță, dar unele nu fac asta, nu au aparatură, și trimit pacienții la privat. Ăsta este un exemplu clasic de „căpușare“, de multe ori firmele care oferă serviciile medicale sunt legate într-un fel sau altul de conducerea spitalului, fie prin relații de rudenie, fie de prietenie, fie prin alt gen de relații, la baza tuturor stând banii“, declară dr. Bogdan Tănase, medic primar chirurgie generală la Institutul Oncologic București şi preşedinte al Alianţei Medicilor (AM).
„La partea de deșeuri medicale situația e mai gravă“
La capitolul dezinteres și proiecte ratate de Ministerul Sănătății intră și situația legată de ceea ce se întâmplă cu deșeurile din spitale. Raportul Curții de Conturi arată că România a pierdut sumele ce ar fi putit fi alocate pentru rezolvarea acestor probleme. „Proiectul «Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor contaminate istoric» în sumă totală de 21.024 de euro din care 17.332 de euro (aprox. 77.297 de lei) reprezintă finanțare din fonduri europene asigurată prin programul operațional POSMEDIU, proiect nefinalizat întrucât MS a fost declarat neeligibil ca urmare a neelaborării strategiei de gestionare a deșeurilor medicale“. Dr. Bogdan Tănase spune că situația este mult mai gravă de atât. „La partea de deșeuri medicale situația e mai gravă, în sensul că aceasta era o condiționalitate a țării pentru a putea accesa fondurile europene, trebuia elaborat un plan național de distrugere a deșeurilor medicale. Dacă el nu este elaborat până la sfârșitul acestui an, MS nu este eligibil pentru accesarea de fonduri europene. Mai mult, s-a făcut și risipă, s-a investit în niște aparate care să aducă aceste deșeuri în condiția în care să fie tratate ca deșeurile menajere. Numai că după ce s-a investit s-a ajuns la concluzia că, potrivit legislației europene, acestea au regim special și nu pot fi tratate ca deșeuri menajere și atunci investiția inițială în aceste aparate de procesare a fost inutilă”, susține preşedintele Alianţei Medicilor (AM).
Bani cheltuiți pe studii de fezabilitate neaplicate
Cu toate că multe dintre clădirile spitalelor sunt vechi și necesită reparații și reabilitări, tot ce a făcut MS a fost să plătească 114,8 milioane de lei pe studii de prefezabilitate, studii de fezabilitate, ghiduri arhitecturale, proiecte tehnice și servicii de expertiză pentru lucrări care nu s-au mai efectuat, inclusiv la 15 spitale județene de urgență. Deși Strategia Națională de Sănătate pe fiecare perioadă în parte prevede construcția/ dotarea/reabilitarea spitalelor din România, documentațiile au rămas doar la acest stadiu, nefiind valorificate până la finele anului 2015. „La studiile de fezabilitate este exemplu cunoscut cu soția fostului ministru al sănătății, Eugen Nicolăescu, care avea o firmă ce desfășura studii de fezabilitate pentru cele șapte spitale regionale despre care era vorba atunci, s-au făcut studii la o valoare apreciabilă, banii au fost dați, dar studiile nu au fost puse în aplicare, iar acum nu mai sunt actuale“, adaugă dr. Bogdan Tănase, preşedinte AM.
MS a pierdut finanţări din fonduri europene în valoare de 79 de milioane de lei
Sunt țări care au reușit să își dezvolte sistemele de sănătate cu banii europeni accesați după ce au intrat în Uniunea Europeană. Deși condițiile din spitalele din România sunt cele mai proaste din Europa, MS nu a luat măsurile necesare cu privire la accesarea şi derularea unor proiecte cu finanţare nerambursabilă, ceea ce a condus atât la pierderea unor finanţări din fonduri europene, în valoare de 79 de milioane de lei, cât şi la neaccesarea de fonduri nerambursabile în valoare de 470,250 milioane de lei, din fondul regional (POR 2007-2013). „Neîntreprinderea de către MS a tuturor măsurilor necesare în vederea finalizării cartografierii şi modelării serviciilor şi infrastructurii în sănătate a condus la imposibilitatea accesării de fonduri nerambursabile în valoare de 1.467.000 de lei, din fondul regional (POR 2014-2020)“, arată raportul.
Dezinteresul și faptul că nu avem oameni care să se implice sunt cauzele, spun medicii. „Finanțarea nerambursabilă ar putea să fie o sursă bună de dotare, dar cred că nu se accesează aceste fonduri pentru că sunt foarte greu de fraudat, controlul este foarte strict“, conchide dr. Bogdan Tănase.
