Depresia a ajuns principala cauză de îmbolnăvire şi dizabilitate la nivel mondial. Specialiștii în psihiatrie pediatrică atrag atenția asupra faptului că tot mai mulți copii sunt afectați de această boală. În România, există peste 880.000 de copii cu probleme și tulburări de sănătate mintală, dintre care peste 150.000 sunt copii cu depresie, arată un studiu realizat de Organizația „Salvați Copiii“. Dr. Mirela Matican, șefa Secţiei Neuropsihiatrie Infantilă din Craiova, spune că numărul copiilor cu depresie care ajung în clinică a crescut cu aproximativ 10%, dar și că acești copii ar trebui sprijiniți mai mult de familii.
Peste 150.000 de copii din România suferă de depresie. O cifră îngrijorătoare și cu toate acestea tratată cu superficialitate. Depresia poate apărea oricând, chiar și la un copil de trei ani, dar puțini conștientizează însă acest lucru, spune dr. Mirela Matican, medic primar psihiatrie pediatrică. Sunt copiii care fac parte din generaţii de tineri izolaţi, dependenţi de telefon, neobişnuiţi cu socializarea. Marinela este una dintre mamele care în urmă cu un an a trebuit să facă față unei astfel de situații. În pragul adolescenței, la vârsta de 13 ani, Miruna, fetița ei, a început să fie retrasă, să nu mai socializeze cu nimeni. În plus, slăbise foarte mult. Nu de puține ori, povestește Marinela, o găsea plângând „fără motiv“.
După mai bine de patru luni de la aceste semne, mama a decis să își facă timp și să ceară sprijinul unui specialist. Nu a fost însă ușor. „Nu înțelegeam ce se întâmplă. Mă întrebam mereu dacă a pățit ceva grav și nu vrea să spună, eram foarte îngrijorată. Când am spus familiei că vreau să o duc la un psiholog sau la un psihiatru, mi-au spus imediat că nu am ce să caut cu fata acolo. Socrii mei îmi tot repetau că numai nebunii se duc la psihiatru. Am discutat însă cu Miruna și a înțeles că nu poate fi nimic rău în a sta de vorbă cu cineva care o poate ajuta“, spune femeia.
„Am înțeles cât de important este să îi oferi copilului atenție“
După ce a căutat un medic în care să aibă încredere, Marinela și-a dus fata la un psihiatru pediatru, care, fiind și cunoștință a mamei, a ajutat-o pe Miruna să povestească prin ce trece. Adolescenta se simțea exclusă la școală, mama, care o creștea singură pentru că tatăl ei a decedat, nu îi acorda suficientă atenție. Prioritățile erau mereu altele: plata facturilor, întreținerea, meditațiile, mâncarea. „Medicul specialist a vorbit și cu mine. M-a făcut să înțeleg cât de mult greșeam lăsând cumva copilul pe ultimul loc. Singură fiind, alergam de dimineața până seara după bani, să pot să îi ofer ce îi trebuie, dar am neglijat-o. De multe ori când ajungeam seara acasă și îi vedeam starea tot eu o certam și îi spuneam că nu înțeleg ce nu îi ajunge când eu mă zbat să îi fac toate voile“, explică mama.
După mai multe ședințe la medicul specialist, Marinela a înțeles că fiica ei este la vârsta la care are nevoie de înțelegere, dar și de suplinirea atenției pe care tatăl său i-ar fi putut-o oferi. „Am vrut să nu îi lipsească nimic și am muncit fără să mai am timp pentru ea. Am înțeles cât de important este să îi oferi copilului atenție și să știi cum să discuți cu el. Trăim într-un haos zilnic și uităm să prețuim ceea ce contează cu adevărat“, spune Marinela.
„Din păcate, încă suntem țara lui «bătaia e ruptă din Rai»“
Miruna este doar unul dintre copiii din România diagnosticați cu depresie. După ce a depășit momentul, mama ei poate spune că „este totuși un caz fericit“ pentru că acum este bine. Dacă adolescentul sau copilul nu este ajutat și dus din timp la specialist, se poate ajunge la suicid. Și nu de puține ori se ajunge aici. În România, la adolescenți, sunt cu 50% mai multe cazuri de suicid față de media europeană.
Dr. Mirela Matican, șefa Secţiei Neuropsihiatrie Infantilă din Craiova, spune că numărul copiilor cu depresie care ajung în clinică a crescut cu aproximativ 10% în ultimii ani. Cauzele sunt diverse. „Sunt din ce în ce mai mulți copii cu tulburări emoționale, depresii. Asta pentru că părinții sunt din ce în ce mai ocupați și uită să îndeplinească și alte nevoi ale copilului, nu numai pe cele materiale. Copilul trebuie să simtă că părintele îi este alături, că poate greși fără să se întâmple o catastrofă. În cazul în care copilul are o bază emoțională foarte bună în familie este mai puțin probabil să facă depresie, chiar dacă întâlnește obstacole sau trăiește anumite traume. Sunt și copii care găsesc în suicid singura soluție și ajung la noi după ce au avut tentative“, susține medicul.
Mulți dintre copiii care ajung cu depresie la medici sunt victimele unui abuz fizic și emoțional. „Din păcate, încă suntem țara lui «bătaia e ruptă din Rai» sau «unde dă mama crește». Se întâlnesc astfel de cazuri, mai ales în mediul rural. Părinții nu recunosc însă acest lucru. Cei mai mulți aduc copiii la noi pe motiv că nu se mai înțeleg cu ei. Copilul are tulburări de comportament, începe să fie agresiv, să lovească alți copii, să strice lucruri. Când începem să discutăm ne dăm seama că părinții își educă micuții cu bătaia. Există însă și abuzul emoțional, jigniri, amenințarea cu bătaia. Trebuie știut că bătaia nu a fost niciodată o soluție, iar agresivitatea naște agresivitate. Mai ales că primul model de învățare al copilul este imitația. Dacă atunci când greșește este bătut, el învață că așa se rezolvă problemele și așa va proceda și el“, explică dr. Mirela Matican.
Există copii care fac depresie pentru că nu primesc mereu nota 10
Cel mai mic copil cu depresie pe care dr. Mirela Matican l-a tratat a avut trei ani. Prevalența cea mai mare la depresie apare însă în adolescență. Majoritatea părinților își duc însă copiii târziu la psihiatru, adică abia atunci când sunt speriați de anumite comportamente, cum ar fi tăierea pe mâni sau scăderea randamentului școlar. Există și elevi care ajung în pragul depresiei din cauza faptului că poartă asupra lor presiunea părinților care își doresc ca odrasla lor să obțină mereu nota 10. „Trebuie să încercăm să le câștigăm încrederea copiilor, astfel încât să spună ce simt și să depășească momentul. Există presiunea notei 10, am avut astfel de cazuri. Apare anxietatea de performanță, iar atunci când copilul a luat o notă de nouă parcă ar fi ceva catastrofal. Am avut un caz de depresie severă din această cauză. Întotdeauna, în astfel de situații discutăm și cu părinții, și cu copilul. Nu apelăm imediat la medicamente, încercăm să tratăm altfel aceste probleme. De multe ori, părinții se proiectează pe ei în copii și uită să îi mai înțeleagă. Nu de puține ori aud copiii spunând: «Pe mami și pe tati îi interesează decât ce note am»“, precizează medicul specialist în psihiatrie pediatrică.
„Părintelui îi este rușine să vină cu copilul la psihiatru“
În România, deși peste două milioane de oameni suferă de depresie, mulți încă o consideră un moft și nu o boală. Medicii spun că încă există multe prejudecăți legate de mersul la psihiatru și chiar la psiholog pe principiul „nu sunt nebun“. „Încă există această concepție. Din păcate, și unii medici gândesc așa. Am întâlnit medici de familile sau medici pediatri care spun: «de ce să îl duci la psihiatru?! Ți-l înnebunește și mai rău». Intervine deseori modelul cultural, copiii nu sunt învățați să își verbalizeze emoțiile, noi când avem o supărare o ținem în noi. Când suntem întrebați ce avem spunem: «Nu am nimic» și închidem orice comunicare. Copiii învață că nu este bine să verbalizezi emoțiile, că nu sunt importante și așa se acumulează și dezvoltă patologie. Pe de altă parte, părintelui îi este rușine să vină cu copilul la psihiatru uneori gândindu-se că este un eșec personal și astfel se întârzie momentul“, atrage atenția dr. Matican.
„Avem nevoie de psihoterapeuți care să ajute acești copii“
Dr. Mirela Matican spune că acești copii nu trebuie ignorați și tratați cu superficialitate. Pe lângă mentalitatea greșită și stigmatizare, altă problemă este lipsa specialiștilor care să ofere acestor copii sprijin. „Cred că ar fi necesară în Oltenia înființarea unui Centru de Ajutor Psihologic. Există în țară astfel de centre formate de diverse de ONG-uri. La noi există, la nivelul Inspectoratului Școlar, un Centru de Resurse Psihologice și Logopedice, dar nevoia este mult mai mare. Centrul la care mă refer ar trebui să ofere informare, sprijin. Avem nevoie de psihoterapeuți care să ajute acești copii. Mulți provin din familii sărace, care nu își permit să meargă la privat, să plătească ședințele“, conchide Mirela Matican.
