Să ne dregem cu busuioc

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Busuiocul este în primul rând o plantă folosită în alimentaţie. Cu toate că are proprietăţi antibacteriene şi antivirale, medicina naturistă nu i-a oferit până acum locul meritat. Ca membru al familiei Lamiaceae din care face parte şi menta, busuiocul se foloseşte în mod obişnuit ca adjuvant în tulburările digestive. După prânz, o ceaşcă cu ceai de busuioc este benefică pentru digestie.
În antichitate, busuiocul era folosit ca antidot împotriva otrăvii. Era, de asemenea, un remediu pentru diferite boli care afectau creierul, inima, plămânii, sângele şi rinichii.
Frunzele uscate arse sunt folosite ca remediu pentru răceală şi astm. În amestec cu limba mielului se foloseşte pentru prepararea unui ceai care creşte vitalitatea. Şi seminţele au proprietăţi terapeutice, fiind folosite ca laxativ, dar şi pentru tratamentul diareei.
Busuiocul se foloseşte şi în cosmetică, în amestec cu sare de mare şi ulei vegetal pentru tonifierea corpului. Când busuiocul este folosit în combinaţie cu vin, închide porii, atunci când este aplicat direct pe piele.

Tratament

Revigorant, antihelmintic, uşor sedativ, busuiocul scade febra, calmează spasmele musculare şi luptă eficient împortiva viermilor intestinali şi microbilor.
Efectele tratamentului pot fi însă mult mai bune dacă se folosesc produse pe bază de substanţe active extrase din busuioc. Busuiocul se foloseşte în mod normal pentru tratamentul răcelii şi gripei, migrenelor, insomniei, depresiei şi pentru ameliorarea greţurilor.
Extern, se foloseşte la tratarea acneei, înţepăturilor de insecte, muşcăturilor de şarpe, iritaţiilor pielii şi pentru recăpătarea simţului mirosului.
Uleiul esenţial de busuioc este folosit cu succes pentru ameliorarea durerilor de cap şi ajută la calmarea alergiilor, acţionând asupra centrilor nervoşi care controlează alergiile produse de stres.
Infuzia se prepară din două linguri de plantă la 100 ml de apă. Se foloseşte pentru gargară, ca adjuvant în tratamentul aftelor. Infuzia obţinută dintr-o lingură de plantă este utilă pentru tratarea colicilor abdominale - enterocolite, pancreatite, tulburări neurovegetative. Se administrează două căni pe zi, după prânz şi cină.

Afecţiuni urinare
Se amestecă în proporţii egale cimbru, sunătoare, busuioc, coada-calului. Se face un decoct din patru linguri de amestec în 1.500 ml de apă clocotită, care se fierb timp de 10 minute. Se consumă întreaga cantitate în timpul unei zile. Pentru corectarea gustului se poate folosi puţină miere.