Cervicita este inflamaţia cervixului, capătul lung şi îngust al uterului, care se deschide în vagin. Boala este produsă de diferiţi agenţi infecţioşi răspunzători de apariţia bolilor cu transmitere sexuală.
Cervicita este o boală frecventă, cea mai întâlnită manifestare fiind scurgerea vaginală abundentă cu aspect vâscos, cauzată de inflamarea glandelor colului uterin.
Cervixul conţine două tipuri de celule: plate, asemănătoare cu cele ale pielii, şi glandulare, care secretă mucus. Microorganismele care provoacă bolile cu transmitere sexuală, precum chlamydia, gonococul sau tricomonas, infectează celulele glandulare ale cervixului, declanşând boala. Cele mai frecvente cauze ale apariţiei cervicitei sunt gonoreea, herpesul genital, infecţiile cu virusul papiloma uman (HPV), tricomoniaza şi infecţiile cu chlamydia.
Boala apare şi în urma unor reacţii alergice la latexul din prezervative sau la spermicidele contraceptive. Supraînmulţirea bacteriilor care populează în mod normal vaginul determină şi ea apariţia cervicitei. În cazuri rare, cervicita este pricinuită de micoze, sifilis sau tuberculoză.
Steriletul favorizează îmbolnăvirea
Apariţia cervicitei este cauzată de infecţiile cervico-vaginale, de folosirea unor dispozitive intrauterine, precum steriletul, traumatismele obstetricale, dar şi de rupturile colului în timpul naşterii. Manevrele locale – chiuretajul sau histeroscopia -, traumatismele locale apărute în urma contactului sexual, utilizarea tampoanelor interne, istoricul de boli cu transmitere sexuală, partenerii sexuali multipli, actul sexual neprotejat pot provoca, de asemenea, apariţia bolii.
În funcţie de durata simptomelor, cervicita este clasificată sub două forme: acută şi cronică.
În unele cazuri nu există simptome clare, diagnosticul de cervicită fiind stabilit pe baza testului Papanicolau sau în urma unei biopsii efectuate pentru altă problemă de sănătate.
Produce infertilitate
Cele mai frecvente manifestări ale cervicitei sunt: scurgeri vaginale constante, nu foarte abundente, a căror culoare variază, în funcţie de cauza bolii, urinări frecvente şi dureroase, dureri ocazionale în timpul actului sexual, sângerări vaginale după actul sexual, între menstruaţii sau după instalarea menopauzei.
Cervicita nu prezintă ca simptome febră, dureri sau tulburări menstruale. Dacă boala este însoţită de parametrită (inflamaţia organelor care susţin organele pelvine), apar dureri lombare, dismenoree (menstruaţie însoţită de dureri), dispareunie (durere la contactul sexual), menoragie (sângerare menstruală abundentă) şi infertilitate.
Diagnosticul se stabileşte după efectuarea examenului pelvin, a testului Papanicolau şi a colposcopiei.
Cervicita cauzată de chlamydia sau gonococ se poate extinde la nivelul uterului sau al trompelor uterine, provocând apariţia bolii inflamatorii pelvine, infecţie a uterului, trompelor uterine, cervixului şi a ovarelor. Din pricina inflamaţiei cronice a colului uterin poate să apară stenoza cervicală, una dintre cauzele infertilităţii. Cervicita este un factor care duce la apariţia cancerului de col uterin.
Tratamentul nu este întotdeauna necesar
Tratamentul cervicitei cauzate de bacterii este bazat pe antibiotice. În cazul unei infecţii virale se recomandă medicaţia antivirală. Dacă aceasta nu apare ca urmare a unei boli cu transmitere sexuală, tratamentul nu e necesar întotdeauna.
Cea mai bună metodă de protecţie împotriva bolii este sexul protejat. Femeile care devin active din punct de vedere sexual la vârste mai înaintate şi cele care au relaţii monogame au un risc scăzut de a face cervicită. Folosirea unui prezervativ din latex este cea mai bună metodă pentru a preveni apariţia bolii.
