http://www.youtube.com/watch?v=4AX5kxilyYI
Se construiesc pensiuni, precum şi un centru de afaceri lângă lacul de la Fântânele. Valoarea terenului din zonă a urcat spectaculos. Pădurea de la Radovan este considerată o oază de recreere pentru cei de la oraş, iar când cicoarea cântă în pădure, oamenii ştiu că grâul s-a copt. E vremea treieratului. Localnicii îşi duc traiul simplu cultivând legume, dar, uneori, împrumută din viaţa modernă de la oraş.
La 25 de kilometri de Craiova, o pancartă mică ne arată că am intrat în Radovan. Dis-de-dimineaţă, sătenii ies fie la câmp, fie în curte, unde îşi udă grădinile de legume. Prunii încărcaţi cu fructe care dau în pârg stau aplecaţi la porţi. Pe stradă sunt doar câţiva muncitori, care lucrează de zor în faţa primăriei. În rest, e linişte. După ploile din ultimele zile, natura prinde viaţă. Există şi culturi afectate de prea multă umiditate: grâul se recoltează greu şi a înnegrit în spic, dar alte culturi parcă „râd“ în soare după ce a căzut din cer preanecesara apă. „Ploile ajută cultura în vegetaţie, cum ar fi porumbul şi floarea-soarelui, dar nu ajută orzul şi grâul, care trebuie să fie recoltat în această perioadă. Din fericire, la noi nu a încolţit în spic, dar trebuie să nu mai dea de sus, ca să poată oamenii să intre la recoltat“, a spus primarul Aurică Cârstianu.
În Radovan trăiesc 1.450 de suflete, care se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor. Migraţia către oraş a atins şi această comună, din cauza distanţei relativ mici faţă de zona urbană. Au mai rămas 167 de copii la şcoală. Primarul se mândreşte cu cei „mai mari“ dintre ei, care au promovat toţi examenul de capacitate anul acesta. Ca şi investiţii, edilul-şef spune că a construit o piaţă nouă, pentru a le da posibilitatea oamenilor să îşi vândă marfa, în zonă fiind mulţi care cultivă fructe. Totodată, la şcoală a fost finalizat un loc de joacă pentru copii.
Căpşune
„made in Radovan“
Primarul Radovanului a spus că tot mai mulţi săteni au început să cultive căpşuni. „Au încercat cu câte un ar de căpşuni la ei în curte. Se pretează pământul de aici pentru aşa ceva“, a arătat Aurică Cârstianu. Desfacerea se face fie în piaţa din comună, fie vin angrosişti specializaţi pe legume-fructe şi cumpără direct de la producătorii locali căpşunele „made in Radovan“.
Comuna are 4.935 de hectare de teren, dintre care 2.897 de hectare sunt terenuri agricole, inclusiv păşuni. Localnicii cresc diverse animale, la primărie fiind înregistrate 104 vaci, 190 de oi şi 150 de capre. Impozitul agricol introdus de anul acesta i-a dat peste cap pe simplii agricultori, spune primarul din Radovan: „Locuitorii nu văd bine ordonanţa pentru noul impozit agricol, pentru că oamenii din asta îşi câştigă existenţa. Mai este şi OG nr. 34/2013 cu concesionarea izlazurilor (…) va crea probleme, pentru că avem 230 de hectare de izlaz şi va creşte suma pe hectar. Deocamdată, nu s-a stabilit suma care se va plăti pe cap de animal“.
Cele mai acute probleme ale localnicilor din Radovan sunt aceleaşi ca în toată zona rurală din România: lipsa locurilor de muncă pentru tineri şi a siguranţei culturilor agricole.
60.000 de lei hectarul în zona de agrement
Zona de agrement de lângă Lacul Fântânele se întinde pe 11 hectare şi devine o atracţie investiţională pentru afaceriştii care văd o dezvoltare a turismului la Radovan. „Am eliberat cinci autorizaţii de construire pentru ridicarea unor case de vacanţă aici, plus o autorizaţie pentru un centru de afaceri în zona de agrement, acesta fiind în valoare de un milion de euro. Se pretează zona pentru investiţii, pentru că este la 25 de kilometri de Craiova, este lângă lac, este o zonă foarte răcoroasă datorită pădurii care o înconjoară“, a spus edilul-şef al comunei. Primarul Radovanului a declarat că au fost concesionate 250 de parcele în zona de lângă Lacul Fântânele şi că hectarul a ajuns să fie vândut (pe parcele) cu preţuri de peste 60.000 de lei: „Se vinde cu 15.000 de euro hectarul, adică aproape 60.000 de lei. Nu s-a vândut un hectar întreg, dar parcelate şi porţionate, suprafeţele de teren vândute care totalizează un hectar au ajuns la 60.000 de lei. Acest lucru este îmbucurător pentru noi, pentru administraţie. Cumpără cei care vor să se simtă bine şi vor să fugă din mediul urban“. Pe raza comunei Radovan se găsesc 53 de hectare de luciu de apă, iar cea mai mare parte a bălţii, peste 200 de hectare de luciu de apă, se află pe raza comunei Vârvoru de Jos. Cele două primării sunt de ani buni în proces cu persoana care administrează lacul, ele solicitând lacul pentru autoritatea publică, datorită veniturilor pe care le aduce balta. Lacul este populat cu caras, crap şi fitofag, iar puţin mai la vale se vede crescătoria de puiet. Costă 50 de lei pe zi să pescuieşti în zonă.
Pe malul lacului, mai mulţi pescari îşi încercau norocul. „Asta-i boală grea, doamnă! De altceva te-oi mai vindeca, dar de pescuit nu te mai vindeci!“, a spus Marin Rusan, care ajunge o dată pe săptămână la pescuit, la Fântânele. Probabil că i-am purtat noroc pescarului, pentru că în cele 12-15 minute cât am stat noi prin preajmă a prins mai mulţi peşti. I-am urat „fir întins!“ şi am plecat mai departe.
La vremea treieratului
De pe malul lacului ajungem în câmp, unde culoarea galbenă a florii-soarelui se întinde până la orizont. Pe partea cealaltă a drumului se zăreşte norul de praf scos de combinele intrate în lan. E vremea treieratului. Ajungem pe drumul de ţară în lanul de grâu. Combinierul coboară să ne salute şi spune că ploile au întârziat recoltarea grâului. Producţia nu este la nivelul la care se aşteptau fermierii ce lucrează terenul în zonă, dar este mai bună decât anul trecut: în jur de 3.000-3.500 de kilograme la hectar.
Revenim în comună. De la strada principală parcurgem câţiva kilometri către nişte fermieri care au avut curajul să investească în plantaţii de pomi fructiferi. Deşi drumul nu este tocmai bun, de o parte şi de alta se văd case noi ridicate cu gust, iar în faţa porţii tronează trandafiri parfumaţi. Se vede mâna omului gospodar de la o poştă. Puţin mai la vale, caselor le dispare strălucirea, iar gardurile dărăpănate, locuinţele modeste şi câte un bătrân târându-şi picioarele până la poartă arată că la sat au rămas doar cei trecuţi de mult de tinereţe. Tinerii au plecat spre alte zori, orbiţi, poate, de mirajul vieţii de la oraş sau, pur şi simplu, ispitiţi de găsirea facilă a unui loc de muncă.
Plantaţia de cireşi
Intrăm pe poarta familiei Grecu. Un vişin plin de fructe ne întâmpină dincolo de gard. Puţin mai la vale se simte miros de caise coapte. Rând pe rând ne apar în faţă peri plini cu fructe, cu crengile atârnând şi sprijinite cu propte, meri cu fructe dulci-acrişoare, caişi frumoşi şi mai la vale se întinde semeaţă o plantaţie de cireşi, pe o coastă de deal nu prea abruptă. Nea Grecu tocmai stropea pomii. „În plantaţie avem 400 de puieţi pe care i-am cumpărat de la un centru specializat de la Breasta. Se întreţin foarte greu. Într-un an trebuie, fără exagerare, 20 de stropiri, din cauză că pot contracta multe boli. Numai pe timpul iernii este nevoie de patru stropiri. Şi tăierea… care se face calculat. Este al cincilea an de când i-am plantat, dar este primul an în care au dat rod. Ar fi rodit încă de anul trecut, dar a dat brumă şi nu au rodit“, a spus Paula Grecu. Femeia a spus că într-un an investesc 2.000-2.500 de lei în întreţinerea cireşilor, dar riscul este foarte mare. O brumă sau un îngheţ târziu pot compromite întreaga producţie pe un an. Cireşele crescute în pomii de la Radovan ajung pe mesele craiovenilor. Anul acesta, Paula şi Tudor Grecu au un spaţiu rezervat în Piaţa din Craioviţa Nouă, unde au vândut cireşele. Dar când pomii vor rodi şi mai mult, fermierii vor să extindă piaţa de desfacere. Livada acestor oameni muncitori mai conţine 50 de peri şi 60 de caişi. La anul, familia Grecu se extinde la cultivarea de căpşuni.
Întrebăm un locuitor din Radovan cum este viaţa la ţară şi ce anume ar împrumuta de la oraş pentru a trăi mai bine. „E dificilă viaţa la ţară! Chiar grea. Dacă nu plouă, ieşim mai greu. Acum a plouat, sunt legumele bune, dar trebuie să le stropim, ca să nu le mănească. Deci, trebuie să avem grijă de ele în permanenţă. (…) Încercăm să ne adaptăm la nevoile vieţii de aici. A compara viaţa de la Craiova cu cea de la Radovan este aproape imposibil“, a spus Ion Trică, de 67 de ani, care cultivă legume pentru consumul propriu, dar care a împrumutat de la oraş puţin din condiţiile decente de trai, cum ar fi construirea unei băi în locuinţă.
Pădurea de la Radovan, un miracol al naturii
Intrăm într-o poieniţă în desişul pădurii. Sunetul insectelor este asurzitor. Parcă ar fi aproape de urechile noastre, dar sunt ascunse în copaci. „Este sunetul cicorii“, ne explică primarul, de profesie inginer silvic. Răcoarea copacilor se face simţită şi umbra lor, de asemenea. Pădurea de la Radovan este cunoscută pentru imensitatea sa şi pentru diversitatea faunei. Primarul spune că 3.000 de hectare de pădure se întind în jurul comunei, iar mistreţii, iepurii şi căprioarele „domnesc“ la ele acasă, într-un habitat natural de dimensiuni impresionante. Şacalii apăruţi în ultimii ani în număr mare atacă animalele pădurii. „La noi se spune că atunci când cicoarea cântă, este vremea recoltatului la grâu. Avem peste 3.000 de hectare de pădure în care se adăposteşte fauna ţării. Avem căprior, mistreţi şi, din păcate, şacali. Şacalii dăunează foarte mult vânatului mic: puiul de căprioară, de mistreţ, mănâncă ouăle de fazan. Atacă în haită, dar şi solitar. Când atacă în haită pot să atace şi un cioban, chiar şi o stână de oi“, a explicat Aurică Cârstocea. El a mai spus că şacalii au venit în Dolj în urmă cu 10-15 ani, când era Dunărea îngheţată: „Au venit din valea Dunării pentru că, la noi, fondul forestier este extins şi, datorită acestui lucru, vânatul îşi face de cap şi este la locul lui… se simte bine“. Acest răpitor – şacalul – poate fi vânat tot timpul anului. Căprioara este ocrotită de lege şi gingaşele animale nu pot fi vânate.
