6.4 C
Craiova
marți, 19 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiŞogunii regionali şi liderul asimetric

Şogunii regionali şi liderul asimetric

USL a sărbătorit doi ani de la înființare la începutul lunii februarie 2013 şi, cu această ocazie, au fost definite priorităţile politice ale guvernării pentru acest an. Aşa cum au fost menționate de premierul Victor Ponta, prioritățile anului 2013 sunt modificarea Constituției pentru a permite primului-ministru să reprezinte țara la Consiliul European și să limiteze intervențiile președintelui în puterea executivă și legislativă, formarea regiunilor în vederea unei mai bune absorbții a fondurilor europene, guvernarea cotidiană.
Frazele de mai sus sunt greu de citit. Iar esența lor nu are nici o legătură cu agenda publică, interesele colective, așteptările oamenilor.
A schimba Constituția numai pentru a tranșa rivalitatea dintre prim-ministru și președinte, rivalitate care a dus la a doua suspendare a președintelui în vara anului trecut, este un proces care interesează practic doi oameni. Acești doi oameni pun în mișcare mii de funcționari, zeci de mii de politicieni, instituții întregi, și cheamă la vot peste nouă milioane de electori numai pentru a-și reglementa relațiile dintre ei. Pare ușor exagerat, chiar într-o țară care dă pe dinafară de bogăție și care are atât de mult timp liber încât își permite să studieze cu lupa texte esoterice, ca acei teologi care au fost angajați zeci de ani în dispute crâncene despre sexul îngerilor.
În Constituție este o problemă, iar această problemă a fost creată de PNL, PDL (pe atunci PD) și regretatul Antonie Iorgovan. Problema se numește mandatul de cinci ani al președintelui. Mandatul de cinci ani a fost introdus printr-un amendament în 2003, cu motivarea că este necesară decalarea alegerilor prezidențiale de cele parlamentare. Opoziția de atunci (liberalii și democrații, dar și Antonie Iorgovan, care era en froid cu conducerea PSD) considera că nu are un candidat prezidențial și deci are nevoie de timp pentru a-l forma. Această decalare a creat un dezechilibru între liderii USL. Victor Ponta este prim-ministru, dispune de majoritate în parlament și în administrația publică locală, iar Crin Antonescu este nevoit să aștepte doi ani până la confruntarea cu electorii. În acești doi ani, Crin Antonescu depinde exclusiv de performanța lui Victor Ponta ca prim-ministru. Dacă dl Ponta își consumă credibilitatea (ca Petre Roman, Nicolae Văcăroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Emil Boc, Mihai Răzvan Ungureanu), atunci USL se comprimă în intenție de vot și, odată cu el, se reduc șansele lui Crin Antonescu de a fi ales președinte. Dacă Victor Ponta își menține credibilitatea sau o sporește (ca Theodor Stolojan, Mugur Isărescu, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu), atunci Crin Antonescu trebuie să facă eforturi de a se păstra la același nivel cu primul-ministru. Greu. Aproape imposibil. Iar sondajele de azi confirmă ce cursă infernală trebuie să facă liderul asimetric.
Doi lideri au construit o coaliție de succes. Iar succesul a generat dezechilibru între lideri. Și aceasta pentru că, în iunie 2003, unii au modificat proiectul de modificare a Constituției. Niciodată să nu spui că actele parlamentului nu au importanță într-o societate democratică. Iar din discursurile plate și lemnoase de la aniversarea a doi ani de funcționare a USL se vede limpede că guvernul este preocupat de cu totul altceva decât menținerea credibilității.
Guvernul este ocupat de modificarea Constituției. Dar oamenii nu vor să o schimbe, nu vor să vină la vot. Dacă se menține prevederea că sunt necesari 9,2 milioane de electori pentru a asigura cvorumul, este practic imposibil să se valideze acest referendum. Iar Traian Băsescu este încă președinte, are o poliță de asigurare scrisă de la Victor Ponta. Cu aprobarea lui Crin Antonescu. Traian Băsescu nu va ierta nici o imperfecțiune a procesului de schimbare a Constituției și a referendumului.
Guvernul este preocupat de înființarea regiunilor. Este fals că UE ne impune formarea regiunilor ca unități administrative. Regiunile sunt formate, sunt statistic definite, au agenții de dezvoltare, sunt conduse prin rotație de președinții de consilii județene. Regionalizarea înseamnă, de fapt, prelevarea unei părți din bugetele consiliilor județene și gestionarea lor de către opt-zece șoguni locali. Iar totalul bugetelor locale anuale din România este de 55 de miliarde de lei noi, adică peste 12 miliarde de euro. Numai 10% din aceste sume transferate la șogunii regionali de la baronii locali ar permite acestora să manipuleze anual 1,2 miliarde de euro, mai mult decât zece ministere la un loc. Problemele absorbiției fondurilor europene sunt în cu totul altă parte, nu la nivel local. Și, după cum vedem, nimeni nu se ocupă de ele.
Schimbarea Constituției, regionalizarea, descentralizarea nu sunt teme de construcție a credibilității. Sunt teme de alocare a feudelor. Chiar dacă dl Victor Ponta are reacții uneori inspirate (scandalul cărnii de cal românești vândute în Anglia ca vită franceză de francezi), credibilitatea se construiește prin agenda publică, nu prin repartizarea resurselor între cei din jurul mesei.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS