Justiția suntem noi. Revoltătorul caz Năvodari

În cuvintele sale puține, printre onomatopee și alte sunete nearticulate, Gigi Becali a țipat, zilele trecute, pe sub geamurile DNA, către procurori: „Vin și ai mei la putere!“. Ai lui sunt la putere, însă Becali a rezumat în cuvinte simple viziunea USL asupra statului de drept: Justiția suntem noi! Acest adevăr simplu se manifestă fie prin presiuni incalificabile asupra justiției, cum este acțiunea de solidarizare cu primarul de la Năvodari, Nicolae Matei, arestat preventiv joi seară pentru dare de mită, fie prin blocarea procurorilor în parlament. Însă ultima acțiune – mitingul de la Năvodari –  le întrece pe toate prin modul de manifestare. Este revoltătoare prin implicarea unui reprezentant al guvernului, al bisericii, al școlii și al unor părinți cu copii puși să strige în apărarea unui inculpat.
1. Implicarea guvernului. La mitingul de la Năvodari de duminică au participat câteva sute de cetățeni, dar și ministrul culturii, Puiu Hașotti, doi parlamentari PNL, viceprimarul, consilieri locali. Prezența unui reprezentant al guvernului și a doi parlamentari la un miting organizat în apărarea unui inculpat este inacceptabilă. Aceștia reprezintă două puteri în stat, executivă și legislativă. Nu sunt simpli particulari sau politicieni oarecare. Curtea de Apel judecă astăzi recursul la decizia arestarii pronunțată joi de Tribunalul București. Prezența lor la un miting organizat de PSD Năvodari cu o zi înaintea judecării recursului subminează grav acțiunea justiției, reprezintă o presiune evidentă asupra judecătorilor și transmite, prin susținerea nevinovăției primarului, propria viziune asupra statului de drept: Justiția suntem noi! Mitingul de la Năvodari este mai scandalos decât cel organizat la Argeș, în apărarea președintelui CJ, Constantin Nicolescu. Atunci, USL era în opoziție, acum se află la putere. Cum mai poate susține premierul Victor Ponta la Bruxelles că România respectă statul de drept când un membru al guvernului pe care îl conduce exercită presiuni la vedere asupra justiției, solicitând eliberarea unui inculpat din arest preventiv? Este obligaţia CSM să reacţioneze, este datoria ministerului justiţiei să explice membrilor guvernului că nu au ce căuta la mitinguri de solidarizare cu arestaţi preventiv.
2. Implicarea Bisericii Ortodoxe. În imaginile difuzate de un post local de televiziune se vede cum doi preoţi rostesc o rugăciune pentru iertarea păcatelor primarului arestat preventiv pentru dare de mită: „Primește cu milostivire rugăciunea aceasta: spre iertarea păcatelor robului tău Nicolae, ce este închis în temniță“. Prezența preoților (în unele imagini se văd cel puțin cinci), alături de reprezentații guvernului, binecuvântează ideea de nevinovăție pe care USL dorește să o impună politic. În plină campanie electorală, un număr semnificativ de preoți ortodocși se implică într-un miting politic pentru a închina rugăciuni publice unui primar suspectat de corupție. În loc să se delimiteze de orice acțiune care periclitează ordinea și morala creștină, în loc să-i ajute pe oamenii simpli să înțeleagă că justiția pământească este strict treaba judecătorilor, nu a politicienilor, nici a preoților, nici a cetățenilor, BOR întreține o confuzie paguboasă și se comportă ca în evul mediu, într-o nefericită complicitate cu puterea și cu păcatele ei. Biserica Ortodoxă are minima obligație să clarifice dacă „rugăciunea inculpatului“ face parte mai nou din canoanele sale sau este o rătăcire, pe care ar face bine să o sancționeze înainte să facă prozeliți în rândurile prea-cinstiților preoți.
3. Implicarea școlii. În imaginile difuzate de presa locală (vezi galeria foto publicată de telegrafonline și cugetliber.ro) se disting numeroși copii purtând bannere pe care scrie „Școala Generală Grigore Moisil“ sau „Școala Tudor Arghezi“. Implicarea școlii și a unor copii minori într-o acțiune politică este cu atât mai scandaloasă cu cât ea nu vizează o simplă manifestare electorală (ceea ce ar fi fost blamabil în sine), ci are în vedere solidarizarea cu un cercetat penal. Cum e posibil ca profesorii din aceste școli să consimtă la aşa ceva? Ce învață copiii de pe băncile școlii? Ce exemplu primesc ei de la părinții, profesorii, preoții care au participat la această rușinoasă acțiune politică și au țipat „Libertate pentru Matei“ sau „Dacă arestați nevinovați, arestați-ne și pe noi?“. De unde știu ei că primarul e nevinovat? Cât respect arată acești oameni față de ideea de justiție, de dreptate? Îngrozitor în ce spirit sunt educați acești copii, lăsând la o parte iresponsabilitatea părinților și a școlii. O pancartă agitată de niște elevi profețește acest viitor sumbru, deși autorul mesajului a dorit să transmită evident cu totul altceva: „Împreună cu primarul Matei / Școala noastră este sigură de viitorul ei“. Ce au de spus inspectoratul școlar, Ministerul Educației?
4. Morala publică. Vedeți în imaginile surprinse de presa locală, pe lângă fețele de politicieni, o mulțime de pensionari, tineri și copii ieșiți/scoși în stradă să solidarizeze cu un cercetat penal. Or fi simpatizanți USL, or fi oameni care au votat în urmă cu câteva luni pentru realegerea primarului, dar în ce țară civilizată ați mai văzut manifestări de simpatie cu cineva încăput pe mâna justiției? Am mai văzut asta și la Vâlcea, în cazul fostului primar PDL, Mircea Gutău. Tot acești oameni, distruși că primarul lor preferat a ajuns în arest preventiv, vor fi primii care se plâng că „toți politicienii fură“ și că „justiția nu funcționează în România“, deși astăzi încurajează în mod năucitor acte de corupție și solicită eliberarea unui arestat preventiv. Adică eliberarea unui om pe care nu procurorii, nu politicienii, ci un judecător a decis, pe baza unui probatoriu, să-l aresteze 29 de zile. În concluzie, politicienii nu doar că apără persoane suspectate de corupție fără teama de a mai fi sancționați de electorat, dar par a avea de partea lor mentalități corupte chiar în rândul celor care ar trebui să le amendeze, la vot, comportamentul.
5. Cazul Trășculescu. Când a fost vorba de un parlamentar al opoziției, USL a aprobat rapid în parlament măsura arestării cerute de procurorii DNA. Majoritatea USL a acordat acest aviz cu toate că, spre deosebire de alte cazuri, când făceau apel la probe, de această dată n-au avut în față decât referatul procurorilor, nu întreg dosarul. Este pentru prima dată când Ministerul Justiției nu transmite întreg dosarul la parlament, ci câteva pagini ale referatului, cu propunerea de arestare. Ar fi bine să o fi făcut în numele unui principiu (acela că parlamentarii nu au de ce să se pronunțe asupra probelor) și nu din cauză că între alte interceptări depuse la dosare apare, să zicem, numele unui important baron local USL, care trebuia ferit în perioada campaniei electorale de încă un scandal penal. Sigur că e bine că parlamentarii au dat rapid undă verde arestării cerute de procurori fără să judece un dosar pe fond, fără să se comporte ca o instanță extraordinară. Însă USL dovedește un dublu standard strigător la cer: în alte două cazuri (Borbely și Dobre), parlamentarii PSD și PNL au respins începerea cercetării penale invocând absența probelor, iar în cazul Diaconu a votat împotriva aplicării unei sentințe definitive pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Adăugând la toate acestea cazul Năvodari, USL vorbește pe limba lui Gigi Becali: Justiția suntem noi.
de Dan Tapalagă
HotNews.ro