Criza economică şi politică supune familia românească la un test extrem de rezistenţă. Reducerea salariilor, corupţia, concedierile, creşterea preţurilor, mizeria din maternităţi şi spitalele de pediatrie, falimentul sistemului de învăţământ au devenit în cei douăzeci de ani de aşa-zisă democraţie un fel de „duşmani tradiţionali“ ai familiei. În plus, lupta disperată pe care guvernul o duce cu criza a adus asupra familiilor noastre uraganul măsurilor de reducere drastică a cheltuielilor bugetare. Prin-tre aceste măsuri se numără şi diminuarea cuantumului indemnizaţiei pe care tinerele mame o primesc pentru creşterea copilului până la vârsta de doi ani.
Deşi periculoasă şi nocivă pentru familia românească, această măsură nu face altceva decât să confirme atitudinea de nepăsare pe care o au românii, fie politicieni, fie cetăţeni de rând, faţă de viitorul poporului nostru. Să enumerăm câteva date statistice cu privire la starea familiei româneşti. Avortul este o practică obişnuită pentru mamele românce. Conform „Johnston’s Archive“, în România, în anul 1958 s-au raportat oficial 112.100 de avorturi, în 1968 – 220.000 de avorturi, în 1978 – 394.000 de avorturi, iar în 1990 s-a atins cifra record de 992.265 de avorturi. Numărul avorturilor a scăzut de la 257.865, în anul 2000, la 127.909, în 2008. În ciuda acestei scăderi, România, alături de Marea Britanie şi Franţa, este ţară „fruntaşă“ la avorturi în Europa. Semnificativ este şi faptul că în Uniunea Europeană se comite un avort la fiecare 11 secunde.
Familia românească a fost afectată de o scădere continuă a numărului de copii nou-născuţi, de la 360.000 pe an înainte de 1989, la 200.000 pe an în 2002. O creştere a acestui număr a avut loc în 2003 şi 2004, pe fondul acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Numărul de nou-născuţi a scăzut apoi, de la 221.000 în 2005, la 219.500 în 2006, înregistrând o uşoară creştere la 222.700 în anul 2008. Rata fertilităţii (numărul de copii născuţi vii/femeie) a scăzut de la 2,34 în 1960 la 1,84 în 1990, ajungând la aproximativ 1,4 în anul 2009. Dacă nivelul actual al fertilităţii se va menţine, populaţia României va ajunge la 20 de milioane de locuitori, în anul 2025, şi la 16 milioane, în anul 2050. O ipotetică redresare a fertilităţii de 1,6 copii la o femeie până în 2025 ar face ca populaţia României să atingă la acel moment cifra de aproximativ 21 de milioane locuitori. Lipsa unor politici guvernamentale de încurajare a natalităţii şi de susţinere a familiilor tinere face foarte probabilă prima estimare, de reducere drastică a numărului românilor.
Un stat are datoria să garanteze perpetuarea naţiunii pe care o reprezintă. Chiar şi în vreme de război, statele lumii au luat măsuri pentru ca naţiunea să supravieţuiască, indiferent de rezultatul războiului. Posibil ca unele dintre măsurile anticriză propuse de guvern să fie necesare, aşa cum ar fi reducerea birocraţiei de partid din ministere, direcţii descentralizate sau reducerea salariilor de lux. Cred însă că diminuarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului este o eroare. Nu se obţine o prea mare economie financiară şi compromite orice eventuală dimensiune morală a măsurilor de combatere a crizei. Este inutil să sacrificăm tinerele mame şi pe pruncii noştri.
O reacţie dură împotriva acestei măsuri a avut Biserica Catolică din România, prin Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti. Într-un comunicat de presă, catolicii români au avertizat că iniţiativa guvernului de a reduce indemnizaţia pentru creşterea copilului „va conduce societatea românească într-o situaţie asemănătoare celei relatate de Evanghelia după Matei, în care regele Irod cel Mare voia să-l cunoască pe Pruncul Isus de-abia născut nu pentru a-L ocroti, ci pentru a-L ucide, ajungând astfel la masacrarea tuturor pruncilor de la doi ani în jos (Matei 2,16)“. La acest demers se alătură Forul Ortodox Român şi Alianţa Familiilor din România, care „atrag atenţia întregii clase politice că este direct responsabilă pentru gravele ameninţări şi loviturile neîncetate la care este supusă familia în România“, cele două grupări creştin-ortodoxe chemând creştinii la un „Marş pentru Familie“ organizat în Bucureşti, în ziua de 21 mai. Crize economice au mai fost şi vor mai fi, însă naţiunea noastră trebuie să supravieţuiască. Tinerele mame şi pruncii lor trebuie să fie ocrotiţi. Altfel, viitorul poporului nostru nu va fi altceva decât un „pampers“ folosit.
