Ce-i de făcut?

Societatea românească a fost aruncată în pragul colapsului. Nu trebuie să ne mire halul în care am ajuns. Răul de azi îşi are rădăcinile în răul acumulat vreme de 50 de ani în adâncurile întunecate ale regimului comunist. Acest rău a fost descătuşat în Decembrie 1989. Aşa-zisa „Revoluţie din Decembrie“ nu a deschis, cum zadarnic am sperat, drumul spre democraţie şi libertate. Activiştii fostului partid comunist, ofiţerii de securitate de rang înalt, directorii întreprinderilor socialiste de comerţ exterior, directorii fostelor bănci de stat s-au organizat rapid, înfiinţând Frontul Salvării Naţionale. Sub pretextul unei false democratizări a statului, primele măsuri de reformă capitalistă adoptate sub conducerea lui Ion Iliescu au permis naşterea mafiei politico-economice. De fapt, eşaloanele II şi III din structurile de partid, de stat şi de securitate ale fostului regim au preluat controlul ţării. Răul s-a perpetuat, s-a multiplicat în cei 20 de ani trecuţi de la executarea dictatorului Ceauşescu. Treptat, am alunecat în întuneric.
Regimul Ion Iliescu ne-a lăsat moştenire mineriadele, învrăjbirea, ura de clasă, miliardarii „de carton“, degradarea sistemului de valori morale, jaful ca politică de stat, baronii locali şi naţionali, compromiterea ideilor socialismului de tip vest-european şi, mai ales, mentalitatea de ciocoi a activistului comunist, transformat peste noapte în capitalist feroce. Creaturi nefaste precum Roman, Stolojan, Văcăroiu sau Năstase au răspândit în administraţia statului bolile corupţiei, demagogiei şi jafului. Răul nu s-a oprit aici.
Răul nu moare. FSN s-a rupt, a dispărut, renăscând în două formaţiuni politice infestate de virusul „ciumei roşii“. Altfel spus, răul şi-a clonat formele de existenţă. Apoi, răul a regenerat şi aberaţia naţionalism-comunismului, sub forma PRM din anii ’90 şi declamată prin vocea pseudo-„Tribunului“ Vadim. Mulţi au căzut în această capcană a nebuniei. Românii au crezut însă că răul poate fi oprit de Convenţia Democratică, de partidele istorice PNŢ şi PNL. Regimul Emil Constantinescu a eşuat lamentabil în încercarea de a exorciza societatea românească şi a completat moştenirea „iliesciană“. Corupţia, afacerile imorale şi ilegale cu banii publici, altă mineriadă şi incompetenţa guvernelor Victor Ciorbea, Radu Vasile şi Mugur Isărescu au grăbit ruina societăţii româneşti. Însă, marea dezamăgire provocată românilor de Emil Constantinescu şi CDR nu a fost şi ultima.
Apărută parcă din razele de speranţă care încă luminau sufletele românilor, Alianţa „Dreptate şi Adevăr“ promitea a fi soluţia definitivă pentru toate relele care bântuiau societatea. Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal au câştigat bătălia electorală împotriva PSD, grav compromis de guvernarea Năstase. Românii au ieşit în stradă, nu să protesteze, ci să danseze de bucurie. Noul preşedinte al statului, fostul comandant al navei-amiral a flotei comerciale a României comuniste, Traian Băsescu, promitea românilor că se va întâlni cu ei, la fiecare trei luni de mandat, în Piaţa Universităţii, o piaţă care încă poartă urmele picăturilor de sânge ale celor morţi în Decembrie 1989 sau maltrataţi în timpul mineriadelor. Din păcate, orgoliile celor două personaje care controlau partidele Alianţei „D.A.“ au fost mai mari decât dragostea lor de patrie şi respectul pentru onoare. „Dreptatea“ şi „Adevărul“ au rămas pentru români doar nişte năluci, speranţe inutile. Haosul s-a coborât peste viaţa politică românească. Liberalii ai căror înaintaşi au fost asasinaţi în puşcăriile comuniste s-au aliat cu social-democraţii în rândul cărora încă putem afla foşti activişti comunişti şi ofiţeri de securitate de rang înalt. Guvernarea Tăriceanu s-a dovedit un şir de compromisuri, măsuri aberante şi afaceri necurate. A dispărut astfel ultima brumă de bun-simţ din agora politică românească.  
Partidul preşedintelui Băsescu, PD-L, o clonă fără suflet, formată din democraţi şi foşti liberali, a revenit în forţă. Liberalii nu au fost iertaţi. Frontul Salvării Naţionale a renăscut sub forma Coaliţiei PD-L – PSD – PC. Guvernul Boc I a preluat ţara în flăcări şi a lăsat-o în cenuşă. Acum am rămas şi fără Coaliţia „FSN Redivivus“. Nu avem ce regreta! Totuşi, ce-i de făcut? Răspunsul îl primim din SUA! În vreme ce România se scufundă în beznă, undeva, în cartierul Bronx din New York, românul Horia Creţan se aruncă în flăcările unui incendiu şi salvează de la moarte un băieţel de patru ani, provocând admiraţia americanilor. Curaj, sacrificiu de sine, respect pentru viaţă, iubire de semeni, demnitate! Îţi mulţumesc, Horia Creţan, că m-ai ajutat să înţeleg că încă am motive să fiu mândru că sunt român!