Reuşita unei scamatorii nu stă în vârful degetelor rapide ale magicianului şi nici în vreun secret profesi-onal păzit cu străşnicie. Magia cea mai sclipitoare este, de fapt, o artă a disimulării. Cum să abată atenţia publicului cât mai departe de locul în care realitatea se înfăptuieşte: aceasta este prima poruncă a unui scamator. Şi ce iluzionism dibace am putut admira în această săptămână…
Cu uşurelul, întreaga presă din România a îmbrăţişat un subiect care s-a umflat ca drojdia. Însăşi preşedintele a fost nevoit să reacţioneze, în timpul interviului cu doi jurnalişti respectabili, la această problemă importantă pentru ţară. Ar fi făcut-o, poate, şi fără să fie întrebat. Că doar era vorba chiar despre fiica lui cea mică. Prin sat s-a zvonit ceva vreme că Băsescu Elena este pe cale să fie unsă candidat PD-L cu şanse mari la un scaun de europarlamentar. „Nepotism!“, au explodat duşmanii. Chiar şi prietenii l-au tras de urechi pe preşedinte, căci în Europa aşa ceva nu s-a mai văzut. Dar Băsescu Elena a retezat nodul dâmboviţean, anunţând că va deveni candidat independent, adoptând sigla sub care „o ştie lumea în oraş“: EBA – numărul de înmatriculare al propriei maşini. Dar iată cum magia ne prinde şi scamatorul reuşeşte să ne distragă atenţia…
Băsescu Elena nu ar fi cel mai tânăr europarlamentar român. Alexandru Nazare sau Magor Csibi sunt cei doi tineri de 28 de ani care ne reprezintă la Bruxelles. Băsescu Elena nu ar fi nici cel mai talentat gafeur român din Parlamentul European. Daciana Sârbu, os de politician la rându-i, a avut probleme cu semnificaţia acronimului NATO. Mezina preşedintelui ar avea la Bruxelles un concurent serios, chiar şi în materie de mondenităţi. Tânărul Rareş Niculescu, europarlamentar şi fost viitor purtător de cuvânt al guvernului Boc, este un vajnic luptător de discotecă. Aşadar, de ce atâta frământare? Băsescu Elena este departe de a fi un caz special pe Dâmboviţa.
În politică, esenţialul se maturează la loc umbros, ferit de ochii nesăţioşi ai publicului. Să privim în acea direcţie. Zilele trecute, un studiu al Centrului Român de Politici Europene constata că „România este campioana Europei în ceea ce priveşte renunţarea la mandatele din Parlamentul European“. Dacă nici unul dintre cei 18 europarlamentari bulgari nu a renunţat la mandatul de la Bruxelles, un sfert dintre colegii lor români, aleşi pe listele din 2007, s-au întors deja la Bucureşti. Chiar şi funcţia de purtător de cuvânt al guvernului este mai atractivă pentru un politician român decât fotoliul din Parlamentul European. Este chiar cazul lui Rareş Nicu-le-scu, amintit mai sus. Dacă în dreptul deja consacraţilor Theodor Stolojan şi Daniel Dăianu stă un număr moderat de intervenţii în plenul Parlamentului European, mult mai tinerii şi necunoscuţii Silvia Ţicău şi Alexandru Nazare sunt campioni ai declaraţiilor în timpul şedinţelor parlamentare de la Bruxelles. În realitate, mandatul de parlamentar european reprezintă un soi de rezervă de lux pentru politicienii români experimentaţi şi o trambulină elastică pentru cei tineri şi ambiţioşi. Cumplit de superficial şi inconştient de precar.
Recenta dispută legată de candidatura fiicei pre-şedintelui nu a făcut altceva decât să ridice şi mai mult fustele politicii dâmboviţene. Vrând să-şi ascundă ochii goi şi firea neserioasă, clasa politică de la Bucureşti ne ameţeşte cu perechi de gambe ispititoare. Dar Băsescu Elena nu este nici pe departe cel mai otrăvit măr din grămadă, ci doar iepurele alb scos din pălărie. Iluzioniştii îşi cunosc bine meseria.
