Cineva, mai acum o vreme, îmi ceruse vehement să manifest o oarecare tăcere, eventual o cât mai adâncă tăcere, atunci când în suflet îmi apare dorinţa de a mărturisi despre cele întunecate ale sufletului nostru. Se prea poate să nu fiu capabil de o astfel de tăcere. Păi, cum să taci atunci când vezi cum întunericului i se aşterne covorul roşu către sufletul semenilor tăi?
Cu un astfel de covoraş de ceremonie, domnii de la Justiţie îl invită pe nenea Dracul să purceadă la a ispiti sufletele românilor. Proiectul noului Cod Penal propus de Ministerul de Justiţie nu mai incriminează nici prostituţia şi nici incestul. Argumentele juriştilor din minister, indivizi despre care bănuiesc că se vor înghesui în noaptea de Paşti, pe la biserică, „să ia lumină“, sunt pe cât de simple, pe atât de imorale. „S-a renunţat la reglementarea incestului ca infracţiune distinctă – se precizează în argumentarea proiectului -, fiind preferată prevederea ipotezelor de incest regăsite în alte infracţiuni de natură sexuală, precum violul“. În ceea ce priveşte practicarea prostituţiei, ni se spune că „valoarea socială ocrotită prin incriminarea acesteia poate fi apărată eficient şi rezonabil şi prin mijloace nepenale, cum ar fi sancţiunile administrative, sancţionarea penală a acestei fapte intervenind doar dacă este săvârşită în mod repetat“.
Incestul între persoane majore devine posibil şi nu mai constituie infracţiune pentru că actele sexuale între rude în linie directă se pedepsesc, conform proie-ctului noului Cod Penal, doar dacă au fost înfăptuite prin constrângere sau între un major şi un minor. Incestul comis cu acordul ambelor părţi, între persoane majore, adică persoane care au împlinit 18 ani, frate şi soră, părinte şi copil major, va înceta să mai fie infracţiune pentru că, în mintea confuză a juriştilor Ministerului de Justiţie, acesta „nu justifică o reacţie penală, proble-matica incestului în cazurile respective fiind un aspect de patologie socială, şi nu de incriminare penală“.
Perverşii noştri au de ce să fie fericiţi. Viitorul Cod Penal va da liber relaţiilor perverse de natură incestuală, pe care unii occidentali nu le mai consideră de multă vreme ca fiind un păcat. De altfel, reprezentanţii Ministerului de Justiţie se şi laudă, cu gura plină, că s-au inspirat din coduri penale aparţinând unor ţări din vestul Europei, precum Franţa, Spania, Portugalia.
Alături de perverşi, prostituatele noastre vor avea motive similare de bucurie. Noul Cod Penal va schimba definiţia prostituţiei şi va incrimina doar proxenetismul. În proiect se spune că „prin practicarea prostituţiei se înţelege întreţinerea de acte sexuale cu diferite persoane în scopul de a obţine foloase patrimoniale pentru sine sau pentru altul“, o diferenţă evidentă faţă de actuala prevedere penală, care defineşte prostituţia ca fiind „fapta persoanei care îşi procură mijloacele de existenţă sau principalele mijloace de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane“. Să fie definiţia din proiectul noului Cod Penal o primă portiţă juridică lăsată legalizării prostituţiei, de vreme ce prostituţia practicată ca principal mijloc de existenţă, ca profesie, nu mai este incriminată? Îmi amintesc cum, în Craiova, acum câţiva ani, când s-a lansat zvonul că legalizarea prostituţiei este ca şi făcută, au răsărit în nici două luni câteva hoteluri concepute exact ca nişte bordeluri. Am înţeles atunci că există inte-rese financiare mari în chestiunea legalizării prostituţiei. Există vreo legătură între aceste interese financiare şi noua abordare pe care pro-iectul de Cod Penal o adoptă faţă de prostituţie?
În Postul Sfintelor Paşti, juriştii Ministerului de Justiţie mai aruncă o lopată de pământ peste rămăşiţele spiritualităţii româneşti. Se va găsi, oare, vreun creştin care să se opună acestei mizerii? Cu paşapoartele biometrice, ne lămurirăm, făcurăm scandal şi sminteală şi nu rezolvarăm nimic. Lăsarăm oamenii în beznă. Acum, vom face tot aşa? Ni se stinge neamul, ni se risipeşte credinţa şi ne lăsăm fără pic de demnitate în ghearele întunericului. Unora le place în beznă, căldicei. Mie nu-mi place şi cred că nici vouă.
