La sfârşitul anului trecut, cetăţenii elveţieni au fost chemaţi la un referendum naţional să aprobe sau să respingă permanentizarea programului HAT (Heroin Assisted Treatment) şi legalizarea consumului şi cultivării canabisului pentru uz personal.
HAT, până de curând un proiect-pilot, este destinat consumatorilor de heroină care prezintă dependenţă severă şi care nu pot beneficia de alt tratament disponibil. În cadrul unui program global, care include asistenţă psihosocială şi tratament medical, HAT implică prescrierea de heroină farmaceutică strict reglementată şi controlată. Din 1998, când au fost puse bazele legislative, criteriile de eligibilitate au fost clar definite: vârsta minimă de 18 ani, cel puţin doi ani de dependenţă severă de heroină, cel puţin două tentative de tratament cu altă metodă recunoscută (tratament întrerupt sau nesatisfăcător efectuat), deficienţe fizice, mentale şi sociale.
De cealaltă parte, propunerea nepedepsirii consumului şi cultivării canabisului pentru consum propriu, o iniţiativă organizată separat, părea să aibă de câştigat din alăturarea cu HAT, prin accentuarea inofensivităţii consumului de marijuana faţă de cel de heroină.
63,2% din cetăţenii elveţieni au votat împotriva acestei propuneri, iar 68% au aprobat permanentizarea prescrierii de heroină, transformând astfel Elveţia în prima ţară la nivel mondial care include un astfel de program în politica guvernamentală.
Privit cu mândrie de specialiştii elveţieni şi de către adepţii politicilor de reducere a riscurilor, datorită rezultatelor pozitive, mai ales în ceea ce priveşte scăderea ratei infracţionalităţii şi starea de sănătate a populaţiei, HAT rămâne un program controversat. Reprezentanţi ai politicii antidrog din ţări radicale, de tip toleranţă zero, cum ar fi Suedia (exemplu oferit de Naţiunile Unite ca politică antidrog de succes), privesc asistarea cu heroină ca pe o dovadă a renunţării la luptă. Mai plastic, „intoleranţii“ o definesc astfel: dacă vrei să-ţi tai venele, guvernul îţi oferă o lamă de unică folosinţă şi o cameră antiseptică. Aducând în discuţie rezoluţiile Convenţiilor Naţiunilor Unite, radicalii îşi exprimă consternarea, invocând cel puţin o perversiune de natură etică.
Şi în ceea ce priveşte legalizarea consumului de marijuana, cele două tabere îşi împart aşii din mâneci: exemplul olandez versus problemele derivate din consumul celor două substanţe legale, alcool şi tutun.
Dincolo de ocean, altă ţară cu politică dură antidrog, Statele Unite ale Americii, se pregăteşte în aceste zile pentru instalarea noului preşedinte ales. În perioada dintre victoria în alegeri şi preluarea atribuţiilor, echipa prezidenţială a continuat în diverse feluri dialogul cu cetăţenii prin site-ul www.change.gov. O astfel de modalitate de dialog a constituit-o şi aplicaţia „Open for Questions“, unde cetăţenii au avut posibilitatea să pună întrebări şi să voteze, cele mai votate întrebări urmând să primească răspunsul echipei. Datorită succesului înregistrat, aplicaţia a avut mai multe runde. În prima dintre ele, surprinzător de multe întrebări au avut legătură cu politica antidrog, iar cea care a întrunit cele mai multe voturi a fost: preşedintele ia în considerare legalizarea marijuanei? Echipa preşedintelui ales Barack Obama a răspuns scurt: nu.
Fără rezultate de netăgăduit în limitarea (dacă nu eliminarea) consumului de droguri, legat de politica antidrog planeta continuă să se afle în ceea ce Panait Istrati numea o „diversitate foarte bariolată“.
