Ciolanul uninominal

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Sistemul candidaturilor uninominale a fost un copil născut din marile speranţe ale societăţii civile şi ale alegătorilor români, a crescut traumatizat de scandalurile dintre activiştii societăţii civile şi cei politici şi a ajuns, la maturitate, un fel de târfă a politrucilor români. O lege a uninominalului imperfectă, pe alocuri chiar confuză şi nedreaptă, a fost maximum posibil de obţinut de la clasa politică a României începutului de secol XXI. Faptul că au mutilat principiile sistemului electoral uninominal nu le-a fost însă suficient politicienilor. Dezmăţul a continuat la împărţirea colegiilor uninominale. PSD şi PNL au profitat de alianţa tacită în care lucrează de mai multă vreme şi şi-au tăiat feliile de tort aşa cum şi-au dorit. Bineînţeles, PD-L a protestat cu ţipete de jale, deşi nu cred că ar fi procedat altfel dacă ar fi fost la guvernare. Care a fost principiul decupării acestor colegii? Unul banal de simplu: colegiul respectiv să cuprindă un număr cât mai mare de localităţi conduse de primarii partidului. Aceştia vor avea rolul de a susţine candidaţii partidelor în colegiul lor. S-a negociat la sânge şi s-a ajuns la un rezultat mulţumitor. Mulţumitor pentru clica de partid, interesele alegătorilor nu mai contează. Nu mai contează de multă vreme...

Desfrânarea nu s-a oprit la stabilirea colegiilor. Chiar dacă la urne vom avea de ales între candidaţi în sistem uninominal şi nu pe liste, aceasta nu înseamnă că ei vor fi altceva decât expresia jocurilor de culise şi de interese din partide. În interiorul formaţiunilor, lupta pentru a obţine „avizul de partid“ pentru a candida la un anumit colegiu este la fel cu cea care se purta pentru obţinerea unui loc eligibil pe liste. Candidaţii pe care îi vom vota în toamnă vor fi de toate felurile: de la politruci deja versaţi în „marele joc“ al politichiei româneşti, până la cântăreţi de muzică populară şi alte figuri „pitoreşti“ ale vieţii publice din România. Criteriile sunt aproape neschimbate. Ca şi în cazul listelor, în stabilirea candidaţilor partidelor vor conta sprijinul oferit de liderii de la Bucureşti şi de mafia grupurilor de interese, suma de bani pe care candidatul este dispus să o investească şi notorietatea acestuia.

Totuşi, din adâncul întunecat al sistemului candidaturilor uninominale, această „cutie a Pandorei“ deschisă în calea democraţiei româneşti încearcă să răzbată către alegătorii români o speranţă firavă. De această dată, onorabilii reprezentanţi ai partidelor nu se vor mai putea ascunde în spatele listei. Răspunderea lor va fi personală, individuală, directă. Până acum, i-am auzit pe parlamentari spunând că acţiunile lor au fost dictate de partid, pentru că acesta îi pusese pe listă. Sistemul candidaturilor uninominale ne oferă măcar posibilitatea să îi luăm la întrebări, la nivel personal, pe domnii parlamentari. În toamnă, chiar dacă vor candida în numele unui partid, aleşii vor încheia cu noi un fel de contract de mandatare în nume propriu. Se va naşte astfel o anumită presiune asupra parlamentarilor. Dacă nu vor face cât mai mult posibil din ceea ce vor promite şi vor asculta doar de ordinele date de stăpânii lor din partid, se prea poate ca la următoarele alegeri să nu mai fie votaţi. Nu vor mai avea la îndemână lista ocrotitoare a atâtor incapabili şi impostori. Cum spuneam, speranţa este foarte firavă. Acest mecanism de rodaj necesită, pentru a funcţiona, timp şi răbdare. În plus, nimeni nu ne garantează că parlamentarii nu se vor juca şi în anii următori cu sistemul electoral din România, aşa cum le vor dicta interesele de partid.

Sistemul candidaturilor uninominale este, de fapt, povestea tragică a unui nou faliment dureros din România postdecembristă. După 1989, am fost martorii unui şir de siluiri, care pare de neoprit. Ideea de proprietate a fost aruncată în derizoriu prin marile jafuri comise asupra economiei naţionale, ideea de egalitate a tuturor în faţa legii a fost desfiinţată de incapacitatea justiţiei de a se impune în faţa mafiei politice, ideea că România este stat european a devenit o glumă sinistră din cauza corupţiei şi sărăciei din ţară. Sistemul candidaturilor uninominale are şansa sau, mai bine spus, neşansa să devină un fel de bomboană pusă pe colivă. Coliva pe care, cu cinism, politicienii români o pregătesc pentru înmormântarea victimei lor, bolnava democraţie românească...