Peste câteva zile vom merge la vot. Partidele au încercat în campania electorală să ne ademenească pe toţi cu diferite oferte, care mai de care mai apetisante. Nu ştim dacă acestea vor fi şi împlinite de cei pe care îi vom alege ca reprezentanţi ai României în Parlamentul European. Poate că da, poate că nu…
Instituţia Europarlamentului reprezintă o noutate pentru oamenii politici români. Din acest motiv, puţini dintre candidaţii la fotoliul de europarlamentar ştiu cu adevărat care sunt mecanismele şi implicaţiile activităţii acestui parlament. Campania electorală care se încheie a fost mediocră, alegătorilor le-au fost prezentate platforme-program confuze, ipocrite, unele dintre ele fără vreo legătură directă cu realităţile politice de la nivel european. A fost o bâjbâială. Totuşi, erorile şi superficialitatea cu care au tratat partidele alegerile din 25 noiembrie nu anulează miza politică a momentului.
Liderii partidelor implicate în luptă ştiu că procentele pe care le vor obţine sunt premisele de la care vor porni campania pentru alegerile locale şi parlamentare naţionale din 2008. Sunt partide foarte bine cotate în anumite sondaje. Un scor inferior celui previzionat ar însemna că au probleme care se pot agrava. Alte partide, cotate la limita de jos, speră să obţină un scor superior şi să-şi relanseze relaţia cu electoratul.
Există însă o miză mult mai importantă. Euroromânii! La aproximativ un an de la aderarea României la Uniunea Europeană, euroromânii au parte de rasism şi xenofobie în ţări precum Italia, Germania, Spania, Marea Britanie. Problema ţigănească, devenită o problemă a Uniunii după 1 ianuarie 2007, este aruncată peste gard, în ograda noastră. Euroromânii sunt vânaţi, arestaţi abuziv, maltrataţi, chiar ucişi pentru că Europa nu vrea să accepte că ţiganii noştri sunt acum şi ţiganii ei. Euroromânii sunt priviţi ca un fel de „untermenschen“, de fiinţe inferioare şi cetăţeni de mâna a doua ai falsului paradis numit Uniunea Europeană. Euroromânii sunt confundaţi în mod voit cu infractorii de etnie romă şi trataţi laolaltă cu aceştia nu după normele unionale care garantează un pomelnic aproape nesfârşit de drepturi cetăţeneşti, ci după nişte standarde care îmi amintesc de Gestapo, de SS sau, în cel mai bun caz, de KGB. Euroromânii sunt adevărata miză a prezenţei politicienilor noştri în Parlamentul European. Peste trei milioane de euroromâni care trăiesc şi muncesc în vestul Europei, la care se adaugă cei din România, ţară al cărei teritoriu este acum al Uniunii Europene, aşteaptă de la europarlamentari nu pensii mari, nu subvenţii în agricultură, nu un învăţământ modern sau alte chestiuni de acest fel pe care oricum Parlamentul European nu le poate oferi. Euroromânii aşteaptă ca reprezentanţii lor în acest parlament să impună Europei respectul cuvenit pentru poporul român.
Privesc cu mare neîncredere la viitorii europarlamentari români. Membrii unei clase politice care şi-a siluit propria ţară şi şi-a jefuit propriul popor nu pot să se impună în faţa unor politicieni europeni aroganţi şi mânaţi de un pragmatism a cărui finalitate este conservarea poziţiei de putere dominantă a naţiunilor lor. Din păcate, ziua de 25 noiembrie va fi o zi tristă, în care un popor batjocorit de Europa merge totuşi să voteze pentru Europa…
