Episodul cu biletelul aparut brusc in memoria Elenei Udrea a adus dezbaterea politica in România la unul dintre cele mai joase niveluri atinse vreodata. Suntem prin smârcuri, prin maidanele patriei de la marginea oraselor, prin mahalale si santuri. De aici putine lucruri se mai pot intâmpla in penibil, rusinos, derizoriu. Ca doamna cea blonda avea chef sa se faca de râs, sa stârneasca zâmbetele ingaduitoare, sau sa ne enerveze pe toti cu tupeul ei intr-adevar maxim, dar si cu minciunile ei, bine, fie, mi-am zis. Dar cum pot sa clasific aparitia lui Traian Basescu, prins si el intr-un joc ridicol de-a memoria? El pare sa isi aminteasca intr-o conferinta de presa, la concurenta cu congresul PNL, despre existenta pe undeva a unui biletel la Cotroceni in arhiva… Care ar confirma ca Tariceanu l-ar fi rugat sa il protejeze din Olimpul sau pe cetateanul numit Patriciu. Adica un om de afaceri, in petrol, posesorul unei averi de o jumatate de miliard de euro. Multi din grupurile de interese, inclusiv cel patronat de presedinte, ar dori sa se infrupte. Unde mai pui ca la data cu pricina se tinea congresul PNL. Cadea la fix. Adica in loc ca lumea sa fie interesata de dezbaterile liberale, mai bine sa fie confiscata de tema biletului de amor dintre palate. O fi existat un bilet, nu zic nu, dar cred ca el a avut un traseu mai scurt, intre doua incaperi de la Cotroceni: cancelaria unde trona inca in acea vreme fericita chiar Elena Udrea si biroul prezidential… Parfumat, roz, cum trebuie unei scrisorele romantice… Nu stiu cine l-a scris si cui l-a adresat, dar daca vedea „Scrisoarea pierduta“ e clar.
Episodul ma face sa ma indoiesc de replica pe care doamna Udrea si-o aminteste atât de exact dupa doi ani, desi in tot acest interval uitase complet de el. E vorba despre cuvintele suparate ale presedintelui, când a primit biletul din mâna parfumata a blondei din poveste. Presedintele s-a enervat rau si a amintit taios despre „mafiotii astia“. Ma gândesc ca era vorba despre mafiotii care roiesc in jurul Palatului Cotroceni cu tot felul de afaceri, unii dintre ei reprezentati chiar de blonda in cauza. Se referea probabil si la cei din afara palatului, care mai exista, ticalosii naibii, pe piata româneasca. Credeam ca dupa 1 ianuarie spiritele razboinice se vor mai potoli. Credeam ca o sa putem sa ne vedem de treaba. De exemplu, jurnalistii sa ne ocupam de subiecte serioase si sa nu mai fim in situatia de a reactiona la diversiuni de acest gen, care vrând-nevrând ocupa prima pagina si programele de stiri. Basescu e mare maestru in a atrage atentia asupra lui; fie ca mângâie un copil, ca danseaza intr-o discoteca, jigneste un jurnalist, ca se da pe zapada, ca inchide ochiul, ca ii da la glezna lui Tariceanu. Indiferent de subiect, preocuparea lui este sa iasa in fata sa nu il uite cumva lumea. Figura tine pâna când lumea se va plictisi de scalâmbaieli, mesaje, rabufniri, discursuri populiste si o sa ii intoarca spatele. A patit-o si Nastase, supermediatizat la un moment dat. Obiceiul asta de a inventa subiecte când nu exista nici unul care sa il aiba in mijloc nu-i a buna.
Episodul cu biletul, o diversiune ridicola, copilareasca, s-ar putea sa il coste. S-a ajuns prea departe cu sfidarea publicului. Telenovela asta cu Elena Udrea ca personaj principal, Traian Basescu, personaj secundar, si Tariceanu, figurant, ar trebui sa apropie deznodamântul. S-ar putea sa ii vedem pe „democrati“ revoltati impotriva carismaticului lor sef. Ei sunt incomodati vadit de initiativele Elenei Udrea. Doamna nu intreaba la partid, pentru ca e pe fir direct cu Palatul Cotroceni. Tacerea lui Boc, Blaga, Videanu, Berceanu in aceste zile e plina de intelesuri. S-a ajuns la un punct când ar trebui ca relatiile dintre Cotroceni si PD sa se clarifice. Cum si rolul Elenei Udrea in partid ar trebui precizat. Altfel, s-ar putea ca pe cât are de câstigat PD de pe urma lui Basescu, pe atât sa piarda de pe urma nazbâtiilor doamnei Udrea.
