In week-end-ul trecut, rufele s-au spalat in public in Alianta DA. Ceea ce stia toata lumea, dar se vorbea pe la colturi, in sfârsit a fost recunoscut public de liderii PD si PNL. Am auzit o sarabanda de declaratii, pozitii. Si replicile lor venite in timp real. Presedintele Basescu, dupa ce iesise luni intr-o emisiune televizata la TVR 1, a iesit inca o data, duminica, tot la TVR 1, sa isi spuna in direct punctul de vedere. Lucrurile sunt destul de clare. Fuziunea nu se mai face, cel putin intr-o perspectiva de timp previzibila. Era greu sa se ajunga la altceva. Ofensiva anti-PNL de la Cotroceni a inceput inca din ianuarie 2005. Ideea era sa impuna PD ca partid dominant in Alianta DA. Atunci, Basescu a respins net ideea fuziunii si a spus ca exista un protocol valabil pâna in 2008. Abia in acel an electoral vom vedea, daca va fi prelungit sau nu. Basescu a spus ca deocamdata Alianta DA merge bine si cele doua partide trebuie sa ramâna asa, nu e nevoie de unificare. Un an mai târziu, isi schimba pozitia radical si cere imperios fuziunea. PD a iesit la câteva zile cu un calendar si a dat un ultimatum: pâna in vara ea trebuie sa se realizeze. Mutarea are dublu sens. Daca liberalii accepta, vor fi inghititi de tavalugul Basescu. Daca nu, liberalii sunt de vina. Ei ar capata astfel o imagine proasta, pentru ca au refuzat sa isi indeplineasca promisiunile din perioada campaniei electorale. PD ar avea mâinile libere sa incerce – fara oprobriul public – alta combinatie. Democratii s-au lasat complet la voia presedintelui, uitând sa mai aiba propria lor voce. Aici nimeni nu misca in front, nu afiseaza alte opinii decât cele ale lui Basescu. Liderii PD sunt speriati ca daca vor avea alte opinii decât cele prezidentiale vor fi inlaturati. Cazul Gusa este revelator. Cum a zis ceva de Basescu la gazeta, in câteva zile a fost epurat. Nimeni nu vrea sa repete povestea. Nici nu au nevoie de un partid, de oferta politica, de vreme ce il au ca locomotiva pe Basescu. Deocamdata el trage partidul dupa el, si l-a adus intr-o pozitie de forta. Cât va dura situatia asta, nu stim. Probabil pâna când Basescu va scadea in sondaje.
Liberalii nu au o asemenea locomotiva. Tariceanu nu are succesul de public al lui Basescu, dar partidul functioneaza, exista. Liderii PNL nu au apreciat deloc atacurile succesive date de Basescu la adresa lui Tariceanu si a lor, ca partid. Cotroceniul l-ar fi dorit pe Stolojan ca premier. Si a incurajat aparitia in jurul lui a unui grup disident, cu ajutorul caruia Basescu spera sa sparga PNL. Theodor Stolojan, Mona Musca, Raluca Turcan si alti câtiva formeaza echipa de schimb. Mai nou, si Valeriu Stoica pare interesat. Ideea este ca daca PNL nu face fuziune cu PD, atunci PNL trebuie rupt. O parte se uneste cu democratii, alta ramâne PNL, dar mult slabit. Varianta aceasta are multe dezavantaje. Intâi de toate, acela ca atâta vreme cât exista un PNL, mare-mic, grupul dornic de fuziune nu are nici o valoare. Acest grup trebuie sa rupa cea mai mare parte dintre liberali sau, si mai bine, sa câstige un congres, care ar vota fuziunea. Asta pentru a scoate de pe scena liberalii. Formatiunea rezultata ar ocupa singura centrul-dreapta scenei politice românesti. E de asteptat ca in aceasta situatie sa apara un nou partid liberal care ar beneficia de brand-ul ideologiei liberale. PNL a reactionat la cererea in casatorie facuta in forta, incercând sa isi apere identitatea. Ei percep fuziunea ca o manevra a lui Basescu de a le distruge partidul, si nu ca o varianta câstigatoare. Ei nu vor sa ajunga la mâna lui Basescu; de el sa depinda carierele lor. Aici este efectul pervers al atitudinii manifestate fata de ei de Basescu in tot anul trecut. E greu sa agresezi tot timpul pe cineva si apoi sa ii spui ca adevaratele tale sentimente sunt de amor. Nu te crede nimeni. Lucrurile au ajuns aici. Urmeaza alte miscari, dar sa nu anticipam.
