Asta-vara am fost cinci zile cu sotia si cu unul dintre copii la o superba pensiune la Murighiol, ultima comuna de pe malul sudic al Deltei Dunarii. Dincolo de Murighiol mai poti ajunge cu masina in Dunavat, dupa care se intind apele si stuful pâna la malul pustiu al Marii Negre.
Cel care tine pensiunea, om muncit in industria cauciucului, cu plamânii inca plini de negru de fum, ne-a dat in grija unui localnic, barcagiu si pescar de aproape 60 de ani. Zi de zi ne ducea cu barca pe grinduri, prin lacuri, pe la alte pensiuni unde stia ca se manânca un peste bine gatit, la Sfântu Gheorghe, pe malul marii, de unde pleci cu remorca tractorului spre orasel pe un drumeag din nisip mai plat decât autostrazile noastre inexistente.
Cum se intâmpla, intri in vorba. Cum a fost pescar pe pescadoare, cum era controlat ca hotii de cai când se intorcea din voiajul de sase luni pe mare, cum trebuia sa dijmuiasca hainele, cafeaua, tigarile, cu toata ierarhia intreprinderii, ca sa nu mai vorbim de militieni, vamesi si securisti. Cum s-a lasat de meserie când prima sotie a fugit cu copilul si cu vecinul. Cum s-a apucat de pescuit cu concesiune, dar pretul cherhanalei era prea mic pentru a plati macar benzina si uleiul motorului, daramite sa mai achite si facturile de acasa. Acum e ghid calificat si barcagiu de ocazie. Nu mai e „piscar“, cum spune el cu dulcele accent rusesc. Stie balta ca pe buzunarul lui.
Intr-una din zile ne duce pe un canal mai ascuns, incetineste in dreptul unor copaci scorburosi si-mi spune soptit: aici stateau fugarii pe vremuri, pâna prin 1975 au mai fost pe aici. Ce fugari, intreb eu. Ei, nu stiti, legionarii, taranistii, liberalii. S-au ascuns vreo treizeci de ani, aici au trait. Lumea le mai aducea câte ceva, ei prindeau peste, mai puneau capcane, s-au descurcat. Prin 1975 au disparut, fie prinsi, fie inecati prin vreo bulboana. Acum nu se mai intâmpla asa. Daca vrei sa te ascunzi, te duci intr-un oras si tii de dosare.
Ultima fraza m-a nedumerit. Când am ajuns la unul din micile restaurante ale Deltei, cu mâncare buna, dar ieftina, am deschis din nou discutia. Cum adica sa te ascunzi intr-un oras? Pai, Vintu unde ieste? E acasa la el. Osama bin Laden unde ieste? Pe la el, pe acasa. Milosevici ieste la tribunal, dar ce tribunal, cu apa calda si telefon. Ceausescu nu a scapat ca nu avea dosare. Dar bin Laden, Milosevici si Saddam vor scapa. Asa s-a schimbat lumea: cu dosare. Comunistii au adus moda asta si s-a raspândit peste tot. Daca vrei sa scapi, aduni hârtii. Si pescarul meu s-a cufundat din nou in mutenia lui obisnuita.
Politologie populara, ma gândesc eu superior. Oamenii vad câte ceva la televizor, mai citesc un ziar si apoi le combina in felul lor.
Dar observatia pescarului nu mi-a dat pace. Am tinut-o minte si m-am tot gândit la ea, mai ales ca aproape in fiecare saptamâna mai scapa câte un dosar in presa.
Plec la Bruxelles si pe aeroportul elegant cumpar un maldar de reviste si ziare englezesti, americane si germane. Intre ele Le Point, o revista frantuzeasca de dreapta, plina de reclame colorate si de articole cu miez. Ancheta de fond este despre Radovan Karadjici, unul dintre cei mai scelerati criminali sârbi, vinovat de moartea a peste 200 de mii de oameni dupa 1990 in fosta Iugoslavie. Radovan Karadjici este declarat criminal de razboi de Tribunalul de la Haga si este teoretic cautat de zece ani de fortele Natiunilor Unite stationate in Bosnia. Karadjici, un medic psihiatru, transfigurat in general de gherila, si-a format propriul sau stat, Republica Srpska, o enclava sârba in mijlocul populatiei musulmane bosniace, si a trait linistit la 15 km de Sarajevo, unde in principiu erau stationate trupele care il cautau. Când a ramas fara bani, a intrat intr-o banca din Pale, o mica localitate bosniaca, a ridicat 15 milioane de marci si a plecat multumit la casa lui. Nimeni nu a spus nimic. Când soldatii stationati in Sarajevo il recunosteau pe strada, intorceau capul. Când un mic grup de militari americani si canadieni a incercat sa-l prinda, au „curs“ informatii de la statul major, iar fortele expeditionare franceze si austriece nu au ajuns din intâmplare la locul posibilei interceptari. Acum se pare ca Radovan Karadjici a plecat in Rusia sau Grecia pe un iaht muntenegrean.
Articolul din Le Point este foarte clar: Franta, Austria si, probabil, Germania il protejeaza, iar pentru linistea coalitiei din Kosovo si Bosnia, americanii, canadienii, românii, norvegienii si celelalte natiuni nu spun nimic.
Dupa interpretarea pescarului din Murighiol, Karadjici are dosare.
Dar dosare are si doamna Monica Macovei si n-am vazut nici un crocodil in lesa pâna acum…..
