Romania lui Dodoi si Bizdocea

Un botosanean a reclamat la Oficiul pentru Protectia Consumatorului calitatea proasta a fringhiei cu care a vrut sa se spinzure. Omul, de fel din comuna Sulita, a stat atirnat pret de citeva secunde de craca nucului si, zbang!, s-a rupt sfoara. „Nu mai poti nici sa mori in tara asta!“, a zis sinucigasul Dodoi. Omul se referea la calitatea fringhiei si nu la faptul ca guvernul va concedia de la 1 martie 18.000 de salariati. S-ar putea ca intre cei care vor fi dati afara sa se afle si angajatii fabricii de fringhie. Si atunci, Dodoi ar avea parte de o satisfactie, sa-i vada pe aia dind in brinci dupa o sfoara acatarii, ca sa se spinzure si ei de prea mult bine. Numai ca disponibilizatii vor primi compensari de peste 15 salarii nete. Sa fie ceva intre 30 si 45 de milioane de lei. Cit sa faca asta? Vreo doua mii de parai. Exact cit ar mai ramine unui manager cu zece mii de parai pe luna impozitati dupa metoda suedeza a presedintelui Iliescu. Ce inseamna sa pornesti definitiv in viata, azi, in Romania, cu doua mii de dolari? Frectie la un picior de lemn. Cu ei pleci, cu ei mori, daca ai norocul sa te pricopsesti si cu o ordonanta care vine sa impoziteze paraii. Si asa ajungi la vorba (si fringhia) lui Dodoi. Nu Dodoi e prost ca vrea sa se spinzure, proasta e sfoara, prost e nucul de care s-a legat.

Dar Dodoi n-ajungea sub craca pomului, atirnat ca tolomacul de risul lumii, daca traia la Deveselu. Comuna Deveselu e mare, importanta, primarie noua, moara, brutarie si, in curind, tv prin cablu. In plus, Deveselu spera sa intre in atentia mondiala prin aeroportul militar, care, deocamdata, are trecut, dar nu prezent si viitor. Interesul americanilor pentru Irak a stirnit si interesul locuitorilor pentru americani. Ce sa caute, domne, americanii pe aeroportul din Craiova, sa deranjeze orasul? Inainte de Irak, ei trebuie sa-si traga sufletul pe aeroportul nostru.

Reporterul Gazetei la Deveselu a sondat starea de spirit a satenilor. Excelenta. „Sa vina, ca poate ne angajeaza pe toti cei care am ramas fara serviciu dupa ’89“, zice unul. „Eu n-am decit zece clase, da’ ma gindesc ca or avea nevoie si de necalificati“, crede altul. Cei mai multi sint realisti. Locuitorul Miaunici e convins ca, vrem, nu vrem sa vina la Deveselu, americanii fac tot ce vor ei.

Intr-un asemenea climat optimist, Dodoi din Sulita – Botosani ar fi fost departe de gindul sinuciderii. In Oltenia, Dodoi o dadea pe bancuri, astepta americanii la Deveselu si umbla pe sub fusta tigancilor, ca agentul Bizdocea din Almaj, reclamat de muierile romilor ca le hartuieste sexual. In treacat fie spus, fara sa-l apar pe Bizdocea, toata lumea stie ca fustele tigancilor sint ca verzele. N-ajungi niciodata unde vrei, daca nu vor ele. Daca le umbla pe sub fuste, se cheama ca Bizdocea facea perchezitie dupa ciordeli.

Vedeti, asadar, ca intre o Moldova trista si o Oltenie plina de umor, cele mai cumplite masuri guvernamentale nu fac nici cit fringhia care nu l-a lasat pe Dodoi sa crape.