Singurătatea este cea mai mare povară a bătrâneții. Tot mai mulți vârstnici rămași singuri trăiesc în condiții greu de imaginat, în case ce stau să cadă, ducându-și traiul cu greu de pe o zi pe alta. Cei care au copii nu vor să devină o povară pentru aceștia sau nu acceptă să plece din casa lor, să se mute acolo unde sunt stabiliți copiii. În tot mai multe comune doljene, crearea unor cămine de bătrâni a fost soluția cea mai bună pentru a veni în sprijinul vârstnicilor. Nu a fost însă simplu, căci doar numele de azil îi îngrozea pe bătrâni. În comuna doljeană Bistreț, de aproximativ patru ani, fostul sediu de CAP a fost transformat într-un centru social ce aparține primăriei. La început, un singur bătrân a acceptat să vină aici, acum însă este ocupat la capacitate maximă și a fost și extins.
Oprica Udrea a pierdut șirul anilor. Știe însă sigur că a trecut de 90. De un an se află la Centrul social din Bistreț. „Mi-era foarte greu singură, picioarele nu mă mai ajutau. Nu mai puteam să mă descurc. Mai plăteam pe cineva să vină să mă ajute. Aici însă nu-mi lipsește nimic. Copiii au fost de acord să vin după ce au văzut condițiile. E bine că nu mai duc grija mea. Aşa stăteau toată ziua pe drumuri. Acum, copiii mei sunt în Bucureşti. De Paşti îi aşteptam ca pe Dumnezeu… Anul acesta o să vină aici… De casa mea nu ştiu ce s-a ales, nu m-am mai dus să văd ce e acolo… Știu că au venit hoţii după ce au aflat că nu mai stă nimeni în ea. Așa se întâmplă de obicei… De-asta am şi plecat, de frică să nu intre noaptea peste mine în casă. N-aş fi plecat eu să-mi las casa pentru nimic în lume, plină cu de toate, după o viaţă. Însă când nu mai poți, lași în urmă tot. Am închis şi am plecat“, a povestit bătrâna.
Florina Emilia Ciuc are 80 de ani și în urmă cu mai bine de doi ani a decis să vină la Centrul Social. A anunțat copiii, și-a luat câteva haine și s-a mutat. „De doi ani şi două luni sunt aici. Casa mea este aproape de aici. Am două fete, cea mică în Spania şi cea mare a rămas în casă. Cea care a plecat peste hotare este de 16 ani acolo. Are copii, are casa ei, acolo este viața ei. Aseară am vorbit cu ea la telefon, mi-a spus că vine să mă viziteze în ziua de Florii. De ziua mea, adică! De când sunt aici, n-am mai trecut pe-acasă. A fost decizia mea, n-am vrut să fiu o povară pentru copii. Am lucrat la colectiv toată viaţa, am pensie 520 de lei, suficient cât să-mi plătesc taxa. Îmi mai rămân și bani să-mi cumpăr câte ceva sau să pun un bănuț deoparte“, a spus femeia.
Pentru Vasile Mirea, moartea soției a fost o încercare grea. Cum nu s-a putut obișnui să trăiască fără ea, după două luni a venit la Centrul Social. „Sunt aici din noiembrie 2015. Am venit printre primii. Acasă era greu singur, după ce mi-a murit nevasta. Vai de sufletul meu, să gătesc, să spăl, să am grijă de gospodărie la 81 de ani! Mă duc în fiecare dimineaţă acasă şi dau de mâncare la căţel. A rămas acolo credincios, păzeşte casa… Aici se ocupă de noi, avem mâncare, suntem spălaţi, avem curăţenie. Copiii sunt plecaţi la Craiova, nepoţica mare mă vizitează mai des. Şi ea lucrează la un cămin de bătrâni. Singur am decis să vin aici, nici nu au ştiut copiii când am luat decizia să mă internez. Stăteau numai cu gândul la mine. Aşa stau şi ei liniştiţi“, a povestit bărbatul.
„Prima beneficiară a fost o femeie, după care cu greu am mai adus un bărbat“
Cinci angajați au grijă de Centrul social și de vârstnici: un administrator, o bucătăreasă şi trei infirmiere. Ei fac aproape tot: îngrijesc bătrânii, fac curat, mâncare, sapă grădina, pun legume, fac curățenie. Administratorul este și fochist. Atunci când este nevoie, în sprijinul lor vin asistații social din comună. „A fost foarte greu la început, foarte greu să convingem bătrânii să plece din locuinţele lor. Ştiind situaţia multor vârstnici, am fost nevoiţi să mergem din casă în casă pentru a le propune această variantă. Erau bătrâni fără nici un sprijin, fără copii sau cu copiii plecați la oraș sau în țară, chiar și peste hotare. Mulți dintre acești oameni trăiau în case ce stăteau să cadă, însă când auzeau cuvântul «azil» ne goneau de la poartă. Aici era fostul sediu al CAP-ului din comună, cu geamuri sparte, uşi furate, era toaleta satului, focar de infecţie“, a povestit Viorel Dumitru, şeful Centrului social din Bistreț. Angajații Centrului sunt toți din localitate și cunosc fiecare bătrân de aici, îi cunosc copiii, familia, îi știu povestea. „Avem un bătrân pe care l-am adus în urmă cu doi ani. Era o iarnă cumplită, temperaturi extrem de scăzute, dormea cu găinile și porcul în cameră. Zidurile casei erau crăpate de băgai mâna printre crăpături. Cu poliţia l-am adus! Dacă în acea noapte nu era luat de acolo, până dimineaţa murea. Ne-a spus atunci că mai mult de două zile el nu stă, că mai bine se omoară. Acum este bine, nu ar mai vrea să plece de aici sub nici o formă. Prima beneficiară a fost o femeie, după care cu greu am mai adus un bărbat. A venit singur într-un final, era într-o situație critică. Nu putea să mai stea acasă, avea probleme cu băiatul vitreg, fusese dat afară din casă. Ajunsese să doarmă pe scările primăriei. Am avut o bătrână pe care a adus-o nepotul cu lumânări la noi, spunând că nu crede că o să mai trăiască mai mult de o săptămână, atât de rău se simţea! Bătrâna trăieşte şi acum, este foarte bine. Faptul că sunt cu alți vârstnici din comună îi ajută foarte mult, se cunosc între ei, povestesc“, a adăugat șeful Centrului. Capacitatea acestui Centru este de 12 locuri. De curând însă, în urma numărului mare de solicitări, s-a mai amenajat o cameră, și acum sunt 14 bătrâni internați. „Condiţia principală ca să-i primim este să fie din localitate. Tariful s-a stabilit în Consiliu Local la 800 de lei. Vârstnicii trebuie să dea 60% din pensie, iar diferenţa este suportată de la bugetul local. Cei mai mulţi însă au pensii de CAP, pensii mici, de 500 de lei. Au îngrijire permanentă, este tură care lucrează şi noaptea, medic care vine de trei ori pe săptămână. Cum nu putem aştepta doar bani de la primărie, avem pământ, am pus ceapă, usturoi, roşii, ardei, strictul necesar. Cu ajutorul oamenilor de la social am săpat“, a completat Dumitru Viorel.
„Mulți bătrâni sunt vizitaţi tot mai rar“
Dacă în urmă cu patru ani a fost greu să-i convingă pe bătrânii singuri să vină în Centrul Social, astăzi autoritățile locale nu mai fac față cererilor. Când au scris proiectul, l-au gândit doar pentru oamenii din localitate, altfel era mult mai complicat. Imobilul îl aveau, însă era foarte greu din punct de vedere financiar, au spus reprezentanții primăriei. „Mă bucur că oamenii au înţeles. Era dureros să ştiu că sunt bătrâni care riscă să moară singuri în casă, nu aveau pe nimeni. Cum toate proiectele europene care apar sunt pe modernizare, reabilitare, nicidecum pe construcţie nouă, am decis atunci reconstruirea fostul sediu al CAP-ului, care era în paragină. Am accesat acest proiect, în primul rând gândindu-mă că în localitate sunt foarte mulţi bătrâni pe care primăria nu avea cum să-i ajute altfel. A fost greu la început să-i convingem. Am adus copiii lor să viziteze, să înţeleagă despre ce este vorba, să vadă că ei acasă nu au condiţiile de aici. Au înţeles, au văzut că au medic, mâncare, au spaţiu, au şi libertate, merg la biserică, îşi vizitează casele. Mă întristează astăzi să văd că mulți bătrâni sunt vizitaţi tot mai rar. Au văzut că sunt pe mâini bune şi nu mai vin să îi vadă, ceea ce este dureros“, a spus Cristiana Antonie, primarul comunei Bistreţ.
În curând, alți 60 de vârstnici vor avea un centru de zi
Căminul fiind adresat în special bătrânilor din localitate, administrația locală suportă mare parte din cheltuieli. Pentru a fi primită aici, o persoană trebuie să fie de vârsta a treia, să aibă un minim de venit și să fie din zonă. „Dacă sunt singuri şi au teren, le mai oprim acel venit pe teren, practic contravaloarea produselor, să mai suplimentăm. Când facem bugetul, punem deoparte banii pentru Centrul Social. Cei câțiva angajați fac absolut tot. Suplimentăm la munca pentru întreţinerea spaţiilor verzi, grădina de legume, cu cei care primesc ajutor social. În rest, ei trebuie să se autogospodărească. Dacă mai sunt alte probleme, apelăm la angajaţii Serviciului Salubritate pe care îl avem la primărie“, a adăugat primarul.
Alte zeci de vârstnici din localitate au nevoie de sprijin. „S-au deschis o serie de proiecte pe diferite măsuri. Pentru aceștia am accesat un alt proiect, o să reabilităm o construcţie a primăriei pe care o vom transforma în centru de zi pentru vârstnici. O să achiziţionăm şi o maşină, pentru a ne deplasa la domiciliul bătrânilor. Avem peste 60 de oameni care trebuie ajutaţi“, a completat Cristiana Antonie.
