despre medicina de familie din mediul rural (Foto: GdS)
În mediul rural, medicul de familie este cam singurul furnizor de servicii medicale. Dotarea cabinetelor nu se ridică însă la cea de care dispun medicii de familie din alte țări, iar în centrele de permanență medicamentele se termină repede. Cu o populație tot mai îmbătrânită care are nevoie de îngrijiri, medicina din mediul rural are nevoie de piloni rezistenți.
Cabinetele de medicină de familie din mediul rural sunt departe de a avea dotările necesare. În multe zone, medicul de familie este singura speranță a pacienților, mai ales a celor bătrâni. Există localități care au în jur de 2.000 de locuitori și care sunt arondați unui singur medic. Atât pentru medicii de familie care lucrează la oraș, cât și pentru cei care au cabinetul în mediul rural există aceeași regulă: Casa de Asigurări impune o limită de 2.200 de pacienți asigurați și neasigurați pentru care asigură plata per capita (capitația este principala modalitate prin care sunt remunerați medicii de familie. Fie că oferă sau nu consultație, aceștia primesc o sumă de bani pentru fiecare pacient pe care îl au înscris pe liste – n.r.). Peste această limită maximă, medicul nu mai primește bani. În Gorj sau Vâlcea există localități unde un singur medic se ocupă de 3.000 de pacienți, însă acesta primește bani de la CAS doar pentru numărul impus de lege.
„Degeaba îi recomand medicamentul cel mai nou dacă nu și-l poate cumpăra“
Medicina practicată în mediul rural întârzie să se adapteze nevoilor reale ale pacientului. Dr. Dumitra Gindrovel, medic de familie în comuna doljeană Sadova, a spus: „Sărăcia este o caracteristică comună în mediul rural. Există multe persoane vârstnice care au copiii plecați fie la oraș, fie în străinătate. Sunt persoane care nu se pot deplasa și la care mergem la domiciliu. Există oameni care, din cauza nivelului de trai redus, nu reușesc să își cumpere medicamentele indicate. Medicina pe care o practicăm trebuie să fie adaptată la nevoile reale ale pacientului. Degeaba îi recomand medicamentul cel mai nou dacă nu și-l poate cumpăra. O problemă apare în urmărirea bolnavului cronic. Mulți dintre pacienți, mai ales în perioada în care munca la câmp este intensă, uită să mai vină pentru tratament și apar accidentele vasculare și alte probleme“.
Îmbătrânirea populației se resimte mai ales la sate. În timp ce în țări precum Franța se pune accent pe consultațiile și îngrijirile la domiciliu, în România acest sector bate pasul pe loc. „Medicului de familie i se decontează două consultații la domiciliu pe zi. Poate face și mai multe, dar sistemul le plătește doar pe cele două. Pacienții din mediul rural au foarte greu acces la îngrijirile la domiciliu. Mediul de familie poate să ofere aceste servicii numai dacă are un contract separat cu CAS pentru acest lucru“, a declarat dr. Dumitra Gindrovel.
Realitatea din teren bate hârtiile
La noi în țară, Casa de Asigurări decontează sume foarte mici pentru îngrijirile la domiciliu. În Franța se primește o sumă dublă pentru consultațiile la domiciliu și se calculează și numărul de kilometri pe care medicul îi parcurge. „Un coleg a încercat să dezvolte aceste servicii în zona Bechetului, dar, din câte știu, nu a reușit pentru că sumele decontate de CAS erau mici. Una este să te deplasezi între doi pacienți care se află în Craiova și alta între doi bolnavi care sunt la 20-30 de kilometri, așa cum se întâmplă în mediul rural. Sistemul de sănătate nu s-a adaptat acestor probleme. Eu merg acasă la pacienți dacă mă cheamă pentru că am avut situații în care m-am dus și nu i-am găsit. Și, bineînțeles, mă deplasez la urgențe. În plus, noi avem activitatea împărțită în două mari zone, cabinetul și terenul. Cele două consultații la domiciliu pe zi ni se decontează dacă sunt efectuate în timpul programului de lucru. Ori urgențele nu țin cont de programul de lucru. Și sunt foarte dese“, a declarat mediul de familie.
Mulți asigurați, puțini contribuabili
O altă problemă o constituie faptul că în mediul rural sunt foarte puține persoane asigurate. „Eu am făcut acum doi – trei ani un studiu, iar pe lista mea erau atunci în jur de 2.500 de pacienți. Dintre aceștia, în jur de 700-800 erau neasigurați. Acum, din aproximativ 2.400 de persoane de pe listă am cam 1.800 de asigurați. Dintre aceștia, cam 700 au ajutor social, deci plătește statul pentru ei, în jur de 400 sunt copii care beneficiază de asigurare fără plată, iar un număr însemnat sunt pensionari și numai 120 sunt salariați“, a precizat dr. Dumitra Gindrovel.
Dotările cabinetelor medicale din mediul rural sunt minime. În Sadova, medicul de familie a luat și o masă ginecologică, fiind înscris în programul de screening pentru cancerul de col uterin. „În cabinet dispun de o dotare medie. Nu am atât cât mi-aș dori, dar nici nu mă rezum doar la stetoscop și tensiometru. Am luat în cabinet și un aspirator folosit și pentru urgențele medico-chirurgicale, dar și pentru un banal consult pentru bebeluși. Am un monitor pentru funcții vitale“, a adăugat medicul.
În Sadova funcționează și un centru de permanență. Aici ar fi nevoie, în primul rând, de mai multe medicamente. „Nu există tot ce ne-ar trebui în centru. Este nevoie de medicamente pe care să le putem cumpăra în cantitățile pe care le dorim. Mi-aș dori să am un mic atelier de urgență. Acum am trusă de prim ajutor, balon Ruben, adică un instrument care ajută la resuscitare și trusă de intervenție de microchirurgie prin care pot să acționez în cazul plăgilor. Ar fi foarte multe nevoi“, a completat dr. Dumitra Gindrovel.
Comunicarea cu pacientul, esențială
În cabinetul medicului de familie, cea mai importantă este discuția cu pacientul. De cele mai multe ori, medicul trebuie să fie confidentul pe teme de sănătate al pacientului. „Felul în care comunici cu un pacient ar trebui deprins de pe băncile facultății. În România nu se fac foarte multe la acest capitol. În cadrul Societății Naționale de Medicină de Familie încercăm să aducem colegilor această posibilitate“, a conchis dr. Dumitra Gindrovel.
